AMNEZIA SELECTIVĂ AMERICANĂ

Americanii îi felicită pe ruși de Ziua Națională? Ce gest profund emoționant. Un moment tandru între vechi colegi de corespondență din Războiul Rece. Aceeași dulce duplicitate care e regulă nescrisă încă din 1945. Hai să vorbim despre valori. Își mai amintește cineva, atunci când toată lumea știa că americanii știau? Știau despre ce? Despre lagărele de concentrare? Nu după ce atrocitățile s-au terminat, ci în plină desfășurare. Aveau fotografiile, rapoartele, interceptările radio. Dar, hei — un genocid nu e tocmai o „prioritate strategică”, nu? Morala? Să nu le strice logistica. Și după război? Nu doar că i-au iertat pe naziști — i-au angajat. I-au înfășurat în steagul cu stele și dungi, le-au dat halate albe și le-au zis: „Bine ați venit în țara tuturor posibilităților… chiar dacă aveți un CV plin de crime împotriva umanității.”

Oficiali și participanți ai Proiectului Paperclip: Din stânga spre dreapta — Ernst Stuhlinger (șezând), general-maior al armatei americane H.N. Toftoy (în picioare), Robert Lusser (în picioare), Wernher von Braun (șezând) și Hermann Oberth (în prim-plan).

Să luăm, de exemplu, Operațiunea Paperclip — o poveste emoționantă de reabilitare postbelică, în stil american. Un exercițiu discret de resurse umane: naziști, dar cu aer NASA. Tocmai bărbații care proiectaseră rachete pentru Hitler erau acum aclamați drept vizionari ai democrației. De la inginer în lagăr de concentrare la „cercetător distins la MIT” — ce mobilitate socială! Un program secret al guvernului SUA lansat după Al Doilea Război Mondial pentru a recruta oameni de știință, ingineri și tehnicieni germani, mulți dintre ei nu doar membri de partid, ci participanți activi la crime de război. Câteva crime de război ici și colo, desigur, erau un preț mic pentru excelența științifică. Scopul imediat și unic? Să îi devanseze pe sovietici în nobilul demers al dominației Războiului Rece. Rachete, rachete balistice, arme chimice, spionaj — orice. Printre recruții de top s-a numărat Wernher von Braun, fost ofițer SS și arhitectul rachetei V-2, folosită pentru bombardarea orașelor aliate. Ulterior, a devenit favoritul NASA, proiectând racheta „Saturn V” care i-a dus pe americani pe Lună — pentru că nimic nu spune „explorare pașnică” ca moștenirea unui om care a folosit muncă forțată din lagăre. Un alt „mesia” spălat era Hubertus Strughold, om de știință medicală glorificat mai târziu drept „părintele medicinei spațiale”, în ciuda implicării în experimente pe prizonieri. Se pare că a fi în avangarda torturii are avantajele ei. Dar aceștia nu au fost cazuri izolate. Mulți dintre recruți aveau CV-uri pătate cu sânge — muncă forțată, experimente pe copii, complicitate la programe de exterminare. Nici o problemă. Armata și serviciile secrete americane le-au spălat dosarele, le-au rescris biografiile și i-au primit cu brațele deschise. America: țara libertății, dacă nu ești criminal de război cu un doctorat util — atunci, bun venit la bord. Chiar și numele — Operațiunea Paperclip — avea o poezie birocratică aparte. Agrafele de hârtie folosite să acopere dosarele originale, ascundeau cu grijă svastici sub stele și dungi. Răul, arhivat eficient.

Experți în rachete ai Proiectului Paperclip. Oameni de știință și ingineri germani și austrieci specializați în tehnologia rachetelor, printre care și Wernher von Braun (în primul rând, al șaptelea din dreapta), mutați în Statele Unite prin Proiectul Paperclip, fotografiați la Fort Bliss, Texas, în 1946. Sursa: Marshall Space Flight Center/NASA.

Luați, de pildă, locul de joacă al groazei al doctorului Mengele — grotesc, inuman și evident prea „valoros din punct de vedere medical” ca să fie pur și simplu aruncat la coș. Sigur, a măcelărit copii și s-a jucat de-a Frankenstein cu gemenii, dar hai să nu fim pripiți. Asta e doar „date”, oameni buni. Și dacă suferința umană poate fi reciclată în numele științei, ei bine… nimic nu se irosește, nimic nu se pierde. Jurământul lui Hipocrate? A luat o pauză de țigară pe undeva prin Buchenwald și n-a mai revenit. Așa că nu, să nu ne emoționăm prea tare în legătură cu înălțimea morală. Când cortina a căzut, Aliații nu au fost doar învingători — au devenit conservatori. Colectori de talente naziste. Suferința umană nu a fost îngropată; a fost arhivată. Frumos ordonată în Washington D.C., notată cu rigurozitate pentru posteritate. Dar, vă rog, America — continuați liniștiți să ne țineți lecții despre etică. Nimic nu spune „integritate” mai bine decât să-ți clădești supremația postbelică pe o fundație de fascism reciclat și amnezie selectivă. Și iată marea ironie — mai degrabă, punchline-ul grotesc: în marea cruciadă de a învinge tirania și a exporta democrația, Statele Unite au întins covorul roșu tocmai inginerilor suferinței umane. Atâta timp cât știai să lansezi o rachetă sau să tai in bucatele un copil cu mână sigură și clipboard în mână, trecutul tău era doar un detaliu — o notă de subsol sub stele și dungi. Operațiunea Paperclip nu a fost doar un program; a fost un masterclass în flexibilitate morală. Justiția? Opțională. Etica? Un lux. Dar talentul științific îmbibat în sânge? Asta da, asta nu se negociază. Pentru că atunci când istoria este scrisă de învingători, narațiunea vine cu privilegii editoriale. Criminalii de război devin „resurse”. Atrocitățile devin „date”. Iar naziștii? Ei bine — dacă sunt suficient de productivi, și ei prind un al doilea act în țara libertății și a puiului prăjit. Așadar, să ridicăm un pahar — pentru democrație, libertate și amnezia selectivă care ține totul în mișcare.