Chinon este un oraș în care frumusețea locurilor se îmbină perfect cu istoria Franței. Desigur că Fortăreața Regală (‘la Forteresse Royale’ în franceză, în original) este principala atracție, dar şi orașul în sine merită să fie vizitat, descoperit şi admirat. Iar Vienne, râul care îl traversează şi îl împarte în două, îi adaugă o notă suplimentară de şarm.
Turul castelelor Văii Loarei pe biciclete
În 2020, am venit aici cu soția mea pentru a-i arăta această magnifică părticică din Franța. Ea a fost foarte impresionată de tot ce a văzut, iar excursia ne-a făcut mult bine, contribuind la vindecarea mai rapidă de sechelele primului lockdown cauzat de epidemia de COVID-19. Câteva luni mai târziu am revenit aici, de data aceasta însoțiți de băieţii noștri, pentru ca ei să revadă oraşul şi locurile după trecerea a șase ani de la prima lor vizită. Pentru că noi, eu și cu ei, Radu, băiatul cel mare, și Vlad, fratele lui mai mic, îl vizitasem o dată, prima dată, în 2014; atunci, noi am făcut turul castelelor de pe Valea Loarei (‘Val de Loire’ în franceză, în original) pe biciclete.
Spre Fortăreaţă
Şi dacă în 2020 ne-am cazat la hotel, în 2014, fiind vară, ne-am instalat cortul în campingul amplasat de cealaltă parte a râului, exact în faţa Cetății. Şi de fiecare dată, ne-am grăbit să plecăm să vizităm Fortăreaţa imediat ce am terminat de instalat şi aranjat lucrurile noastre; priveliștea magnifică asupra ei pe care o aveam de unde fusesem cazaţi ne obliga, practic, să nu zăbovim nici măcar o secundă în plus.
Fortăreaţa Regală de Chinon
Este indiscutabil că acestă constructie a fost destinată să fie o cetate importantă încă de la începuturile sale. Ea a îndeplinit acest rol timp de secole, servind drept refugiu și pavăză pentru regii Franței și Angliei în anumite perioade ale istoriei. Construită pe un pinten stâncos dominând râul Vienne, aceasta ocupă o poziție înaltă, ușor de apărat, care i-a permis să controleze rutele comerciale terestre și fluviale.
Primele menționări documentare
O prima fortificație, un castrum de tip roman, este menționată în jurul anului 450 d.Hr., la sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Între anii 500 d.Hr. și 1000 d.Hr., fortăreaţa a fost construită treptat treptat, până când a căpătat o formă apropiată de cea pe care i-o cunoaștem astăzi; ulterior, au mai fost făcute adăugiri, dar, în principal, pentru a întări ceea ce exista deja. Perioada sa de glorie se întinde între anii 1000 și 1500, după care cade treptat în ruină, fiind lipsită de interes strategic și abandonată în favoarea castelelor de tip renascentist. În jurul anului 1855, ea captează atenția lui Prosper Mérimée, scriitor, istoric și Inspector General al Monumentelor Istorice (‘Inspecteur Général des Monuments Historiques’); el a fost cel care a făcut ca multe clădiri istorice să fie restaurate, inclusiv aceasta (atunci, în 1855, au fost făcute primele lucrări de renovare).
Cele trei castele
Pe cale de consecinţă, astăzi, putem admira acest magnific sit istoric; el este descris ca fiind compus din trei ‘castele’: 1.Turnul Coudray (‘la Tour de Coudray’), ușor de recunoscut datorită formei sale cilindrice; 2. Castelul de Mijloc sau Aşezămintele Regale (‘Château du Milieu or Logis Royaux’); 3. Fortul Sfântul Gheorghe (‘Fort Saint-Georges’). Eu, personal, consider Turnul Orologiului (‘la Tour de l'Horloge’), cea mai înaltă clădire a sitului, ca fiind la al treilea ‘castel’. Fiecare dintre acestea are propria sa istorie legată de anumite personaje istorice importante, pe care o voi spune mai jos pe scurt, în ordine cronologică.
Fortul Sfântul Gheorghe: Plantageneții
Plantageneții au fost dinastia care a dat regii Angliei între 1154 și 1485. Ei au deținut numeroase posesiuni în Franța, cu titlurile nobiliare corespunzătoare (duce de Normandia, duce de Aquitania, conte de Poitou și Nantes). Săpăturile arheologice efectuate între 2003 și 2010 pe locul fostului Fort Sfântul Gheorghe au revelat existența unui palat Plantagenet în jurul anului 1160. Se știa deja din cronicile timpului că Henric al II-lea, care a fost rege al Angliei între 1154 și 1189, trebuie să fi locuit aici, la Chinon, în mai multe rânduri. Ultima dată a fost la începutul lunii iulie 1189, când s-a refugiat aici, urmărit fiind de fortele coaliției dintre Filip al II-lea Augustus, regele Franței, și Richard Inimă de Leu, fiul său care dorea să îi ia locul ca rege al Angliei. La scurt timp după ce a ajuns la Chinon, Henri al II lea moare aici și va fi înmormântat la Abația Regală Fontevraud (situată în apropiere). Astăzi, pe locul palatului și al Fortului Sfântul Gheorghe, de mult dispărute, a fost ridicată în 2010 o incintă cu ghişee pentru vânzarea de bilete şi cu un magazin de suveniruri.
Turnul Coudray - Cavalerii Templieri
Informaţie: la începutul secolului al XII-lea, Biserica Catolică a înființat Ordinul Templului, o armată de cavaleri-călugări, destinată să protejeze Țara Sfântă (zona în care Iisus și-a trăit viața, delimitată în principal de orașele Ierusalim, Betleem și Nazaret). Acest Ordin era condus de un Mare Maestru, iar membrii săi erau numiți ‘cavaleri templieri’ (sau numai ‘templieri’); ei erau supuși regulilor vieții monahale și trebuia să aibă cel puţin 18 ani. De-a lungul timpului, ei au participat la mai multe cruciade; în urma mai multor bătălii pierdute, au fost alungați din Ierusalim și din restul Țării Sfinte. În jurul anului 1300, grosul acestui Ordin s-a stabilit în Franța, unde reprezentau o forță considerabilă (15 000 de oameni, dintre care 1 500 de cavaleri). Refuzând să se supună autorității regelui Franței, Filip cel Frumos, acesta nu a avut de ales decât să decidă arestarea lor și desființarea acestei organizații; totul s-a petrecut începȃnd cu data de 13 octombrie 1307. Jacques de Molay, ultimul Mare Maestru al Ordinului împreună cu alți patru demnitari, vor fi închiși la Chinon timp de patru luni în 1308, în Turnul Coudray.
Pe timpul detenției lor la Chinon, ei au fost îndelung interogați și au sfârșit prin a-și mărturisi crimele lor, reale sau imaginare. Mai târziu, în 1314, pe baza acestor mărturisiri, ei au fost condamnați și executați. Legenda spune că graffiti-urile (figuri stilizate, cruci, forme geometrice) pe care le vedem în pasajele subterane ale Turnului Coudray au fost create de Templieri în timpul lunilor de detenție petrecute acolo.
Aşezămintele Regale - Ioana d’Arc
Informaţie: Încă de când avea 13 ani, Ioana d'Arc (‘Jeanne d’Arc’) a pretins că auzea voci divine, de sfinți, care i-au încredințat trei misiuni: 1. să ridice asediul orașului Orléans; 2. să-l încoroneze pe Carol al VII-lea în Catedrala de la Reims; 3. să-i alunge pe englezi din Franța. La începutul anului 1429, ea a plecat la Chinon pentru a se întâlni cu Carol al VII-lea, care traversa o perioadă dificilă. În calitate de rege al Franței, dar fără a fi încoronat la Reims (așa cum cereau regulile vremii), acesta vedea o mare parte din teritoriul său aflându-se în mâinile englezilor sau ale aliaților lor, iar puterea îi scăpa treptat din mână. Întâlnirea dintre cei doi, la Chinon, este descrisă ca o scenă mitică cunoscută sub numele de ‘Recunoaşterea’ (‘La Reconnaissance’); istoricii spun că nu este decât o legendă. Scena este descrisă astfel: regele era deghizat într-un simplu curtean și se afla în mulțime, pretinzând, ca şi toți ceilalți, ca aștepta apariția Regelui; Ioana d'Arc, însă, nu s-a lăsat păcălită, l-a recunoscut imediat şi i s-a adresat lui ca fiind Regelui ei. Oricare ar fi adevărul, atât prima lor întâlnire cât și următoarea au avut loc aici, la Chinon, în ‘Aşezămintele Regale’.
De la Chinon, în calitate de trimis al Regelui Franței, ea pornește către Orléans în fruntea unui convoi de aprovizionare și reușește să se intre în orașul asediat de englezi şi aliații lor; încurajați de Ioana d’Arc şi ajutați de trupele care au însoțit-o, apărătorii orașului se mobilizează exemplar şi reușesc să atacurile respingă atacurile englezilor forțându-i să renunțe la asediu. Încununată de acest succes, Ioana d'Arc se întâlnește din nou cu regele și, împreună, pornesc într-o cavalcadă nebunească prin teritoriile controlate de forțe ostile până la Reims. Acolo, Carol al VII-lea este încoronat ca Rege al Franței, iar din acel moment el va fi dobândit preeminența asupra englezilor din punct de vedere legal și simbolic. Mai târziu, Ioana d'Arc a fost capturată de aceștia și condamnată la moarte într-un proces trucat, o farsă care sfida chiar și standardele scăzute ale vremii. O tâmpenie: în viață, Ioana d'Arc ar fi putut să facă greșeli și să facă uitate reușitele sale din trecut; omorâtă în condiții atroce (arsă de vie pe rug), martirizată, ea a devenit un simbol. Mai târziu, în baza elanului pe care ea l-a dat, foarte capabilul rege Carol al VII-lea va câștiga războiul împotriva englezilor îndeplinind cea de-a treia şi ultimă misiune a ‘Fecioarei’ (‘la Pucelle’, numele de război al Ioanei d'Arc). Statui în onoarea ei au fost ridicate la Chinon, Orléans, Blois, ca și în multe alte orașe și sate din Franța.
Croazieră pe râul Vienne
În 2014, am putut să facem şi o croazieră pe râul Vienne. Căpitanul plin de antren ne-a spus o mulțime de istorii şi anecdote despre acest râu, despre Fortăreață și viața oamenilor din vremurile de altădată. Din păcate, când ne-am întors în 2020, această plimbare pe apă nu a mai fost posibilă din cauza restricțiilor impuse de epidemia de Covid-19. Dar amintirile noastre despre croaziera făcută atunci erau încă vii în mintea noastră. Din fericire, astăzi, în 2024, Covid-19 nu mai este decât o amintire urâtă din trecut, iar plimbările cu vaporul pe râul Vienne sunt din nou de actualitate.
Spectacolul de lumini
În 2014, am avut și noi norocul să îl admirăm la căderea întunericului. Din păcate, când am vizitat Fortăreaţa în 2020, acest spectacol nu mai putea fi ţinut (Covid – 19, desigur). Dar acum, în 2024, el a revenit și nu există nicio îndoială că jocurile de lumini sunt și mai frumoase și mai spectaculoase decât cele pe care le-am văzut noi atunci, în 2014.
Meterezele
O plimbare de-a lungul meterezelor Fortăreţei se impune cu necesitate, desigur. De acolo de sus, noi putem vedea curtea interioară a cetăţii și ne putem imagina cât era de aglomerată cu țărani, negustori sau cavaleri. Și dacă imaginația nu este suficientă, tabletele ‘HistoPad’ (pe care le primim la intrare când cumpărăm biletele pentru a le utiliza în interiorul cetăţii) ne vor fi de mare ajutor. Dar e mai mult decât atât: în timp ce ne plimbăm pe metereze, ne putem imagina gărzile cetății făcându-și rondul, bătăliile pe care le-au dat, precum și asediul din 1205. Atunci Filip Augustus, regele Franței, a reuşit să cucerească cetatea de la englezi după un asediu de nouă luni; mai târziu, el va dispune construirea Turnului Couldray).
Turnul Orologiului
În partea sa cea mai de jos se găsea poarta de intrare în Castelul de Mijloc/Aşezămintele Regale; în Evul Mediu; accesul era protejat de un pod mobil și de o hersă (grătar metalic care servea ca o barieră auxiliară a porţii), ambele de mult dispărute. Turnul are o înălțime de cinci etaje și este dotat de o terasă situată la ultimul nivel, un element-cheie în apărarea cetății. De acolo de sus, gărzile supravegheau întreaga regiune înconjurătoare. Astăzi, noi ne putem bucura de frumoasa privelişte a zonei de la această înălțime, o recompensă binemeritată după o ascensiune cam obositoare.
Numele Turnului provine de la orologiul monumental pe care îl găzduiește în interiorul său încă din anul 1399. O inscripție prezintă numele creatorului său, Henri Cressaut, și data realizării. Cele trei flori de crin, simbolul regalităţii franceze, gravate lângă inscripţie, indică faptul că a fost rezultatul unei comenzi date de Rege.
Un oraș făcut din ‘Tuf Alb’ (‘tuffeau blanc’)
Informaţie: tuful este un calcar cu granulație fină, alcătuit din resturi de organisme și fragmente de rocă aduse de râuri sub formă de aluviuni. Piatra ‘tuf blanc’, moale și luminoasă, este marca distinctivă al Văii Loarei (‘Val de Loire’) și semn al identității sale culturale. Aceasta a fost şi continuă a fi utilizată la construcţia castelelor, abațiilor și a numeroase altor clădiri (inclusiv de locuințe) în orașele și satele din acestă regiune. Cum Chinon face parte din acestea, o plimbare prin oraș este un adevărat regal pentru ochii şi simţul nostru estetic. Mai trebuie să ştiţi că orașul este împărțit în două de râul Vienne, partea cu Fortăreața fiind cea mai veche și mai interesantă de vizitat. Străzile sunt înguste, aşa cum erau în vremea Evului Mediu, iar majoritatea clădirilor de aici sunt realizate din ‘tuf blanc’; aproape fiecare este o minune în sine.
Vă recomand, de asemenea, să vă faceţi timp pentru o vizită la biserica Saint-Étienne de Chinon, construită între 1460 și 1490. Fațada sa prezintă o intrare străjuită de două coloane cu decoratiuni în piatră impresionante prin atenţia acordată detaliilor. În interior, există șapte elemente transversale, din care primele cinci formează naosul, iar ultimele două corul. Remarcabilă este capela dedicată Ioanei d'Arc, canonizată în 1920.
La revedere, Chinon
Aceasta a fost punctul terminus al vizitei noastre la Chinon. Plimbarea prin oraș și admirarea arhitecturii admirabile a Văii Loarei, atât de frumoasă și atât de specială, a prelungit starea de grație în care ne cufundase vizitarea Fortăreţei Regale. Plecȃnd către casă, am traversat podul peste Vienne și am privit pentru ultima dată cetatea. Acest pod și această Fortăreaţă reprezintă alianța perfectă dintre Lumea Nouă şi Lumea Veche. Iar ultimă imagine se alătură celorlalte, gravate în memoria noastră, care fac ca Chinon şi Fortăreaţa sa Regală să rămâne pentru totdeauna în inimile şi sufletele noastre.
Comentarios