Este un traseu în circuit care începe (și se termină, desigur) la Trecătoarea Crucii de Fier (Col de la Croix de Fer, în franceză în original), un loc celebru (mai ales pentru cicliști, căci pe aici trece Turul Franței la ciclism).
Traseul este marcat, fiind conceput pentru a ne duce la două frumoase lacuri, Blanc și Bramant, precum și la refugiul Étendard; de aici, drumeția poate fi continuată de doritori până la ghețarul Saint-Sorlin și chiar și mai departe, pentru a atinge vârfuri de peste 3.000 de metri înălțime. El are o lungime totală de 9 kilometri și implică o diferență de nivel de aproximativ 400 metri; deci, parcurgerea lui necesită o bună condiție fizică. În schimb, nu există nici un pericol, cu excepția celui de a muri de plictiseală, fiind vorba despre un fel de drum forestier (pe care francezii il numesc ‘piste’, pistă).
Pista
Tot traseul se desfășoară pe această ‘pistă’, altfel bine întreținută şi amenajată, perfectă pentru trail și ciclism (chiar o bicicletă de oraș poate face față). Din fericire, accesul autoturismelor este interzis, altfel, s-ar putea ajunge la lacuri și cu o mașina mică de oraș. Chiar și un cărucior de copii o poate parcurge, cu condiția să fie un pic mai solid.
Prima dată cȃnd am făcut o drumeție pe acest traseu, am pornit de la Col de la Croix de Fer pe partea dreaptă a buclei și am înaintat aproximativ 3 km înainte de a ne întoarce la punctul de plecare. A fost prima noastră ieșire în munte, prilej pentru a ne face ‘încălzirea’. Destul de dezamăgiți de această parte a traseului, am decis să îl parcurgem data viitoare pornind pe partea stângă a buclei. Ce greșeală!
De ce ‘greșeală’?
Adevărul este că ar fi trebuit să facem acest traseu înainte de a trece la lucruri „serioase”, (adică la drumeții dificile); ceea ce noi nu am făcut. În fapt, am parcurs acest traseu imediat după drumeție magnifică, de poveste (citiţi ‘Alpii francezi. Col de Sambuis în circuit’). Evident, ștacheta pretențiilor noastre a fost plasată foarte sus; deci tot ce nu atingea acest nivel, cum a fost și cazul acestui traseu, a fost mai mult sau mai puțin dezamăgitor. Ceea ce nu schimbă faptul că partea stângă a buclei este chiar mai plictisitoare decât partea dreaptă; iar instalațiile de teleschi afectau uneori priveliștea din jur, frumoasă, dar fără nimic deosebit. În plus, drumul până la lacuri este chiar mai lung pe aici decât pe partea cealaltă. Din fericire, în apropierea lor, am găsit și ceva teren stâncos pe care să ne aventurăm un pic. Și continuȃnd așa drumul nostru, am ajuns și la înălțime.
Trecătoarea de nord a lacurilor
‘Le Col Nord des lacs’ în franceză în original; aflat la 2 533 metri, acesta este punctul cel mai înalt al traseului nostru de azi. Să mărșăluim până acolo pe pistă pe o distanță de aproximativ 5 kilometri a fost destul de plictisitor; în unele momente, am avut impresia că nu o să se mai sfȃrşească vreodată. Din fericire, odată ce am ajuns acolo sus, o priveliște minunată ne-a încântat ochii și ne-a făcut să uităm prin ce am trecut până aici; în parte, cel puțin. Stăm și observăm cu încântare, acolo jos, doua lacuri Bramant și Blanc, precum și refugiul Étendard. Iar în spatele lacurilor, departe în zare, noi putem întrezări chiar și câteva vârfuri.
Și tata iar face o gafă
Ne odihnim și profităm de această pauză pentru a lua prânzul sub forma unui picnic. De această dată, eu m-am asigurat că am pus șunca preferată a lui Vlad în rucsac; ca să nu mai repet gafa de ieri, când i-am uitat-o acasă (citiţi ‘Alpii francezi. Col de Sambuis în circuit’). Şi sunt foarte mândru de mine când Vlad o găsește și se uită la mine plin de recunoștință... pentru câteva secunde. Adică până își dă seama că am uitat pâinea acasă de data aceasta. Mai întâi mă privește cu reproș; apoi murmură: ’nu mai contează’, începând, probabil, să fie obișnuit cu gafele mele. Aşa că vom mânca ceea ce avem, bucurându-ne de magnificul peisaj din fața ochilor noștri.
Partea stângă a buclei
Coborâm pe partea stângă a buclei (cum pleci de la Col de la Croix de Fer). Poteca noastră urmează în continuare ‘pistă’; prea puțin plăcută de parcurs pentru noi care am prefera să mergem mai ales pe poteci de stâncă decât pe aici. Totuși, trebuie să recunoaștem existența unor scurtături pe partea acesta, ceea ce permite să mai ‘tăiem’ din lungimea drumului. Remarcăm, de asemenea, și panourile cu informații interesante despre lacul Bramant și zona învecinată lui. Iar peisajele sunt mai frumoase pe aici.
Blocaj în trafic cu ‘băștinașii’
O surpriză plăcută a fost întâlnirea nu tocmai neașteptată cu locuitorii ‘nativi’ ai zonei. Demni reprezentanți ai lor se uită la noi cu atenție; uneori chiar ai chiar impresia că ne urmăresc pentru a vedea dacă intențiile noastre sunt pașnice sau nu. Noi înșine suntem amuzați să vedem un mic blocaj în trafic atunci când unii bicicliști par să nu respecte codul rutier ....local.
Concluzie
Am făcut acest traseu pentru a admira lacurile, bineînțeles, fiind un obiectiv obligatoriu de văzut în zonă. Dar obiectivul nostru principal a fost să facem recunoașterea traseului în vederea unor drumeții viitoare spre vârfurile Aiguille Noire (2 997 de metri) sau chiar Cime de la Clochette (3 240 de metri). Din păcate, concluzia este tristă: este peste puterea noastră mentală, și poate chiar și fizică, să facem peste 4 kilometri de ‘pistă’ înainte de a ajunge pe un adevărat traseu de munte; așa că vom căuta un altul pentru a atinge aceste vârfuri.
Sfaturi practice
Cei care doresc să facă drumeții pe traseele care pleacă de la Col de Croix de Fer trebuie să știe că este dificil să se parcheze aici (cu excepția celor care se trezesc devreme; după ora 9.00 vara începe să devină complicat). Traseele sunt fără nici un pericol și nu necesită echipament de munte (pot fi parcurse și cu încălțăminte de sport obișnuită); totuși, o bună condiție fizică este necesară pentru a le parcurge până la capăt.
Celor care doresc să ajungă pe vârfuri pornind de aici, le recomandăm călduros să meargă pe bicicletă până la refugiul Étendard; acolo schimbați echipamentul de biciclist cu cel de montagnard/munţoman și porniți pe cărări (adevărate) de munte către vârfuri. Drumeție plăcută!
Comments