Ecologiștii nu mușcă mâna care îi hrănește! 'Declarație de credință' ecologică: pe acest blog, noi apărăm "ecologia REALĂ" și ne opunem ferm ecologiei "idioților utili" (pentru a afla mai multe, citiți postarea noastră "Ecologia REALĂ versus ecologia idioților utili").
Teza noastră
Astăzi, agricultura franceză este un câmp minat. Minele sunt cele 300 de standarde ecologice pe care fermierii francezi trebuie să le aplice. Iar "puitorii de mine" sunt "ecologiștii" francezi – o ultra-minoritate (4,63% de voturi pentru candidatul ecologist la Președinție la ultimele alegeri din 2022) – care au reușit să se infiltreze profund în cele 3 (trei) puteri ale Statului Francez – Parlament, Guvern, Tribunale. Ei sunt susținuți până în pânzele albe de mai multe publicații și televiziuni, pentru a împrăștia ura lor contra fermierilor francezi și a-i hărțui pe aceștia.
De ce fac asta ecologiștii francezi?
De bună credință, mulți dintre noi pot răspunde: pentru a salva Planeta și, în special, pentru a proteja și conserva mediul înconjurător în Franța. Un obiectiv atât de important, încât merită să se lupte pentru el, inclusiv la propriu. O "bătaie" cum a fost cea de lângă comuna Sainte Soline pe 25 martie 2023, când jandarmii au fost atacați de ecologiști cu o violență fără precedent. Din fericire, jandarmii au fost bine pregătiți, iar comandanții lor au demonstrat capacități tactice și operaționale demne de comandanți Ucrainieni experimentați. În consecință, s-au înregistrat (numai) 47 de răniți, din care 2 grav, în rândul jandarmilor. A fost evitată, deci, situația în care am fi avut câteva sicrie învelite în drapelul albastru, alb, roșu, purtând mențiunea 'Mort pentru Patrie (Franța).
Ecologiștii francezi salvează planeta, dar numai în Franța!
Dar știți împotriva cui/împotriva căror produse, ecologiștii francezi nu protestează niciodată? Împotriva produselor agricole străine (din afară Uniunii Europene), pline ochi cu O.M.G.-uri (organisme modificate genetic), imbăiate până la saturație în pesticide interzise în Franța (și în U.E.) și cultivate în condiții care își bat joc cu nerușinare de toate standardele ecologice existente. Care în plus, mai sunt și transportate cu vapoare și/sau TIR-uri (care nu sunt 'electrice', desigur) pe mii și mii de kilometri. Și care provin dintr-un model de agricultură, în care țăranii lucrează în condiții care sunt, pe alocuri, mai proaste decât cele ale sclavilor din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Iar marea întrebare este: de ce nu se opun ecologiștii francezi? Două răspunsuri: 1. Sunt prea preocupați de salvarea planetei în Franța, încât nu au mai nici timp nici energia necesară pentru a se dedica la ceea ce se întâmplă în altă parte (mai ales că, în cele mai multe cazuri, vorbim de țări care nu sunt ''democratice’’, deci unde nu face bine la sănătate să te interesezi prea indeaprope de ce se întâmplă); 2. Maeștrii - păpușari ai ecologiștilor francezi au un singur crez: 'Nu mușcăm mâna care ne hrănește'. Găsiți voi răspunsul care vă convine.
Normele ecologice în afară UE
Sunt unele state – state democratice cu un puternic respect pentru lege – unde avem standarde similare și le aplicăm. Dar pentru restul statelor planetei noastre nu există norme ecologice sau nu se aplică. Acolo este Far West, este Jurassic Park. Acolo se aplică legea junglei.
Norme UE care reglementează agricultura
UE a legiferat 200 de norme ecologice pentru agricultură (numărul nu este precis, cifra reală poate fi mai mare sau mai mică; este un ordin de mărime pe care îl folosim pentru a demonstra teza noastră). În cadrul UE, există țări care aplică multe dintre aceste norme și altele care aplică mai puține. Numai Franța le aplică pe toate. Și încă mai mult: sub presiunea ecologiștilor săi, Franța a adoptat 100 (o sută) de norme în plus; ele sunt norme "precursoare" (adică norme care poate că vor fi adoptate de UE cândva) și pentru care Franța este bancul de testare.
Oficiul Francez pentru Biodiversitate (OFB)
Franța a creat OFB pentru a asigura respectarea celor 300 de norme (în principal). Agenții săi îi consideră pe fermierii francezi drept "bandiți" (potrivit sloganului afișat/strigat în multele mitinguri ale fermierilor) și fac "o muncă de represiune abuzivă" după cum au declarat Tinerilor Fermieri din Orne (județ în Franța). Agenții Oficiului declară că "poliția de mediu", poartă uniformă și sunt înarmați cu arme de foc. Da, ați citit bine: arme de foc. Imaginați-vă că nici măcar Poliția Municipală din Paris nu este echipată cu arme de foc – ceea ce este normal, pentru că a interveni într-un punct de vânzare a drogurilor din Arondismentul XX (unul din sectorele pariziene rău-famate) este mai puțin riscant decât să mergi pe câmpurile agricole sau să inspectezi o fermă.
Efectele normelor asupra prețurilor
De la bun început, trebuie să spunem că, în comparație cu alți fermieri din Uniunea Europeană, cei din Franța sunt deja penalizați de două ori: 1. Plătesc taxe și impozite care sunt, foarte probabil, cele mai ridicate din UE; 2. Costul cu forța de muncă este mai ridicat decât în celelalte țări. Deci, deja, produsele agricole franceze sunt mai scumpe decât cele din alte țări UE pentru aceste motive. Dacă adăugăm impactul tuturor normelor ecologice (cele 200 europene + cele 100 pur franceze) diferențele de preț se măresc și mai mult. Drept urmare, un produs agricol UE vândut în Franța e mai ieftin cu 10 euro pe kilogram decât același produs francez (în funcție de distanța de la care provine și de modul în care țara de origine aplică mai multe standarde europene sau mai puțin). Dacă vine din străinătate (din afară UE), este cu 5-40 de euro per kilogram mai ieftin decât produsul francez (din motivele menționate mai sus). Vă reamintim că numerele de mai sus sunt ordine de mărime, nu cifre exacte.
Efectele normelor asupra productivității
Cu cât trebuie să aplicăm mai multe norme, cu atât producția obținută este mai mică. Și este un obiectiv asumat public de ecologiștii francezi care nu ezită să vorbească și să promoveze 'decreșterea' și să atace așa-zisa agricultură 'industrială'. Și, pentru a închide cercul să știți că, cu cât producția e mai scăzută cu atât prețul produselor este mai mare. Și așa intrăm într-o pantă mortală pentru producția agricolă franceză. Ceea ce este, în fond, obiectivul final al ecologiștilor francezi.
Exemple de situații aberante
1. Puiul ucrainian (sau orice alt produs agricol importat din Ucraina)
Este adevărat că fermierii ucraineni plătesc mai puțin pentru forță muncă decât omologii lor din UE; probabil că și taxele și impozitele lor sunt mai mici (comparativ cu Franța, asta e sigur). Dar faptul că nu trebuie să aplice 200 norme ecologice (300 în Franța) le oferă un avantaj enorm vânzărilor de produse agricole. În 2022, pentru a ajuta Ucraina în războiul împotriva ocupanților ruși, UE a decis să accepte importurile de produse agricole ucrainene fără plata de taxe vamale. Drept urmare, aceastea au inundat piața europeană și au început să sufoce producția internă europeană. Fermierii polonezi au fost primii care au protestat, urmați de fermierii români, iar acum sunt fermierii francezi cei care s-au revoltat. Și ce soluție credeți că au găsit liderii noștri europeni? Dacă spuneți: să restabilească o formă de echilibru renunțând la norme și să lase, de exemplu, consumatorul francez să decidă dacă vrea să plătească puțin mai mult pentru un pui francez sau mai puțin pentru un pui ucrainean - vă înșelați. Soluția găsită este reducerea, sau chiar suspendarea completă a importului de produse agricole ucrainene. Pe partea de umanitate/solidaritate – este o lovitură aplicată ucrainenilor (ușoară, ce-i drept, în comparație cu ceea ce primesc de la ruși). Din punct de vedere financiar/economic, este o prostie. În câteva luni, ucrainenii vor primi banii pe care nu au putut să-i câștige din cauza acestor restricții. Dar ii vor primi fără să dea ceva. Bine făcut!
2. Turcia și Franța: faza pe cireșe și miere
În Franța, stropirea cireșilor cu anumite pesticide a fost interzisă, deoarece acestea erau 'ucigătoare de albine'. Cu toate acestea, turcii le-au folosit pe scară largă. Rezultat pentru 2023: Franța – câteva mii de tone de cireșe și aproximativ 39.000 de tone de miere. Turcia: în jur de 600.000 (șase sute de mii) de tone de cireșe și în jur de 100.000 (o sută de mii) de tone de miere (sursă: Internet, Google și câteva clicuri). Dacă va întrebați 'cum este posibil așa ceva?', noi vă dăm posibilitatea de a alege între urmatoarele trei răspunsuri: a. Există atât de multe albine în Turcia, încât moartea unora – din cauza pesticidelor care 'ucid albinele' – nu a reușit să reducă producția de miere; b. Albinele turcești sunt atât de patrioate, încât, chiar și atunci când sunt moarte, continuă să producă miere pentru Patria Mamă; 3. Își bat joc de noi cu povestea asta a pesticidelor care 'ucid albinele'!
3. Mielul din Noua Zeelandă
În lumea întreaga mielul din Noua Zeelandă este un produs pentru cei bogați. Cu excepția Franței. Aici, este un produs pentru săraci, cei cu mai mulți bani mănâncă miel francez, care este mai scump. Cum este posibil că mielul care a călătorit 18.000 de kilometri – venind din cealaltă parte a lumii – să fie mai ieftin decât ceea ce vine de lângă noi, de aici, din Franța? Pentru că noi, în Franța, trebuie să aplicăm 300 de norme ecologice (cum am arătat sus), în vreme ce ei, în Nouă Zeelandă aplică doar câteva norme elementare. Cu toate acestea, mediul și biodiversitatea se descurcă cu adevărat bine acolo, poate chiar mai bine ca în Franța. Știm acest lucru dintr-o sursă extrem de fiabilă (citiți postarea noastră „De ce acest blog?” pentru a afla mai multe).
4. Interzicerea pescuitului în Golful Gascoigne
Mai multe asociații de protecția mediului au obținut de la Consiliul de Stat – cea mai înaltă instanță de judecată de contencios administrativ din Franța - interzicerea pescuitului în Golful Gascoigne pentru o lună, din 21 ianuarie până în 20 februarie 2024. De ce? Pentru că experții de la ICEM (Consiliul Internațional pentru Explorarea Mării, condus neoficial de Rusia – o națiune foarte 'prietenoasă' cu Franța, după cum știți foarte bine) au spus că există riscul de a ucide în jur de 9000 (nouă mii) de delfini. Și judecătorii au înghițit povestea asta. Și au dat o hotărâre care prejudiciază interesele franceze, deoarece se aplică doar vaselor de pescuit franceze; vaselor de pescuit străine nu le pasă, deoarece ei nu pot să fie pedepsiți dacă încalcă această hotărâre judecătorească. Cei mai afectați vor fi si sunt întreprinderile de pescuit franceze mici și mijlocii – o țintă importantă în campania ecologiștilor pentru a nenoroci agricultura franceză. Pe cale de consecință, aproximativ 460 de vapoare de pescuit franceze nu mai pot ieși în larg timp de 30 de zile – deci proprietarii lor, marinarii și familiile lor – aproximativ 8000 persoane – rămân fără bani, fără nici un fel de venit pentru o lună întreagă. Așadar, sacrificăm viețile a aproximativ 8.000 de francezi pentru a salva circa 9.000 de delfini (cifra determinată cu 'precizie' de experții CIEM, în principal cetățeni ruși). Și cum vor reuși toate aceste persoane și familiile lor să nu moară de foame, să-și poată plăti facturile și să-și trimită copiii la școală în tot acest timp? Ministrul francez pentru Tranziție Ecologică a anunța că vor există ajutoare pentru ei care 'vor fi plătite cât de repede posibil' (ha !).
Ajutoarele: soluție sau puzzle?
Practica de a acorda 'ajutoare' fermierilor pentru a compensa efectele dăunătoare asupra veniturilor lor este foarte răspândită în Franța. Este aproape o 'țeapă', pentru că banii sunt plătiți după o perioadă (foarte) lungă de timp (până faci dosarul și îl depui, apoi analiza lui care durează, deoarece statul francez folosește oameni și nu Inteligență Artificială). După noi, soluția ideală este să nu mai existe toate aceste norme și, deci, să nu mai există nici 'ajutoarele'. O altă soluție pe care o sugerăm este că agenții OFB să fie responsabili cu alcătuirea și înaintarea dosarelor pentru 'ajutoare' și să acompanieze analiza lor. Și să fie plătiti în functie de cât de performanți vor fi în obținerea acordării 'ajutoarelor'. În acest fel, se pot împăca și cu fermierii și pot și să se facă unele lucruri care sunt utile pentru societate. Este adevărat că nu vor mai putea să se afișeze ostentantiv cu uniformele lor frumoase și cu armelor lor letale și nu vor mai putea circulă în jepp-uri strălucitoare. Da, că ei conduc jeep-uri, bineinteles. Ce, voi credeați că ei conduc mașini electrice, pentru că sunt 'poliția de mediu'? LOL.
Greva fermierilor francezi
Începută la sfârșitul anului 2023 în Occitanie (regiune în Sud – Est de la Franța), lângă orașul Toulouse, greva - revoltă a agriculturilor francezi a sfârșit prin a se intinde în toată Franța în ultima săptămână a lunii ianuarie 2024 (cu operațiuni de încetinire voluntară a traficului auto, blocaje de autostrăzi sau acțiuni care vizează ''supermaket-uri''). La început, Guvernul i-a lăsat să fiarbă în suc propriu pe cei din Occitania, sperând că aceștia vor renunta de bună voie. Cum rezultatul a fost pe dos – mișcarea s-a răspândit în toată Franța – Guvernul a cedat și acceptat principalele revendicări ale fermierilor. Pe scurt, ei au obţinut: a. Oprirea creșterii prețului la motorină pentru utilajele agricole (care trebuia să ajungă GNR (Non-Road Diesel folosit pentru tractoare și alte unelte agricole). Această creștere trebuia să alinieze prețul GNR la prețul motorinei pentru automobile și, apoi, să îl și depășească. Creșterea asta era 'glonțul de argint' al ecologiștilor în lupta lor pentru a ucide agricultura franceză. Anularea acestei creșteri a 'îmbolnăvit' pe mulți dintre ecologiști; b. Pauză în aplicarea planului Ecophyto (plan care urmărea reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor până în 2030). Acest plan era alegerea 'second hand' a ecologiștilor pentru a omorî agricultura franceză. 'Pauza' dispusă de Guvern a 'îmbolnăvit' ecologiștii care erau încă neatinși după prima măsură; c. Suspendarea aplicării a diverse norme europene și franceze; d. Alte măsuri vizând o mai bună protecție și promovare a produselor 'naționale'. Pe scurt, o mare victorie pentru fermierii francezi și, în același timp, o victorie pentru 'Adevărata ecologie'. Bravo băieți!
Avertismentele și sfaturile noastre
Din păcate, aceasta este doar o victorie de etapă, pentru că războiul este departe de a fi câștigat. Ecologiștii își pregătesc contraofensiva și trag primele salve de avertismente sub forma unui val de articole și reportaje în mai multe ziare și pe mai multe televiziuni din Franța. Fermierilor, noi le spunem: stați de gardă, nu vă pierdeți atenția! Jandarmeriei, noi îi spunem: o bătălie cum a fost la Sainte – Soline pe 25 martie 2023 poate avea loc oricând – de exemplu, proiectul autostrăzii A69 (în Occitanie!!) este de mult în vizorul ecologiștilor. Nu ezitați să va ameliorați capacitățile voastre tactice și operaționale - poate cu ajutorul celor mai experimentați comandanți ai Ucrainei. Pentru că ultimul lucru pe care îl doresc francezii, cu excepția ecologiștilor desigur, este să vadă un sicriu învelit în drapelul albastru, alb, roșu purtând mențiunea 'Mort pentru Patrie/Franța'!
Comments