FETELE DE LA CĂPÂLNA - SPIRALA FERTILITĂȚII

În inima Podișului Târnavelor, acolo unde colinele șoptesc povești ancestrale, s-a păstrat un dans ritualic cu rădăcini simbolice adânci: 'Purtata Fetelor de la Căpâlna'. Transmis din generație în generație, prin viu grai și în cercul intim al familiei, acest dans a rămas un fir nevăzut al continuității culturale, rezistând uitării și modernității. Mișcările spirale, ordonate și sacadate, evocă dansurile de fertilitate ale lumii vechi. Fetele, îmbrăcate în costume tradiționale înflorate, devin simboluri ale pământului roditor, ale ciclurilor naturii și ale speranței.

Spirala, prezentă în structura dansului, reprezintă regenerarea, timpul circular și legătura dintre viață, moarte și renaștere. Astfel, 'Purtata' este mai mult decât un dans; este o rugăciune mișcată, o invocație adresată fertilității câmpurilor și rodniciei neamului.

Înainte de 1989, fetele din Căpâlna au apărut pe emisiuni emblematice ca 'Tezaur Folcloric' și 'Cântarea României', instrumente ale regimului comunist pentru promovarea folclorului național. Dansul lor a fost astfel integrat în mecanismul de propagandă culturală, păstrându-și totuși autenticitatea și simbolistica. Singura lor ieșire din țară în acea perioadă a fost în Iugoslavia, o breșă timidă într-o epocă în care cultura populară era limitată de național-comunism. După 1989, fetele „au explodat“, cum aveau să spună cronicarii mai târziu. Eliberate de controlul politic, au strălucit pe scene din toată Europa, răspândind prin pașii lor spiralați energia unui patrimoniu viu.

Căpâlna de Jos, se situează în județul Alba, sub ocrotirea comunei Jidvei, o regiune cu vii care produc vinuri excepționale, înrădăcinate în lutul Târnavelor. Aici, în acest colț al țării unde via și femeia rodesc cu aceeași tainică dărnicie, s-a născut povestea 'Fetelor de la Căpâlna' – un mit viu țesut din pași, ritm și tăcere moștenită. Comuna Căpâlna are o populație de 1.663 de locuitori (2011), împărțită între satele principale: Săldăbagiu Mic (466), Suplacu de Tinca (411), Căpâlna (333), Ginta(309), Rohani(144).

Biserica de lemn din Săldăbagiu Mic, cel mai mare sat din Căpâlna.

Dansul nu se învață, ci se absoarbe; de la vârsta de patru ani, fetele învață mișcările spirale din ochii mamelor, din curtea casei sau din sala de repetiții. Ansamblul reunește aproximativ 30 de fete, iar apartenența la grup este guvernată de un ritual inițiatic cu rădăcini precreștine. Tinerele trebuie să fie născute și crescute în sat, să nu fie „luate“ (necăsătorite) și să păstreze puritatea unui cerc feminin consacrat fertilității, continuității și ordinii cosmice. Când una dintre ele se mărită, părăsește grupul, dar nu din excludere, ci pentru că și-a încheiat rolul într-o etapă simbolică a vieții. Locul său este luat firesc de o altă fată.

Până în 1948, dansul spiralic al fetelor din Căpâlna era păstrat ca un mister transmis în șoaptă de la mamă la fiică. A fost nevoie de ochiul atent al învățătoarei Stana Biriş, venită din Galați, pentru ca această comoară să iasă din tăcere și să pătrundă în conștiința publică. Fascinată de frumusețea ritualică și puritatea gestului, Stana Biriş a început să promoveze dansul în marile orașe ale României, ducând 'Purtata de la Căpâlna' pe scenele festivalurilor și în platourile televiziunilor, unde a fost primit cu uimire. Astfel, fetele din Căpâlna au devenit purtătoarele unui mesaj național despre vibrația unui popor, transmisă prin gesturi ritualice. Până în 1968, Stana Biriş a fost sufletul ansamblului. Plecarea sa la București, odată cu începutul drumului universitar al copiilor, a marcat sfârșitul unei epoci, dar nu și al tradiției. Misiunea sa a fost preluată de alte femei din sat, păstrătoare ale unei moșteniri neprețuite.

Ansamblul Fetelor de la Căpâlna este organizat în trei cercuri simbolice, care reflectă vârstele și trecerile vieții feminine în comunitate. Primul grup este format din fetițe de grădiniță și din ciclul primar, care învață pașii, tăcerea și mirarea. Al doilea cerc cuprinde adolescentele și tinerele până la 18 ani, iar al treilea este rezervat femeilor nemăritate, păstrătoarele unei purități ritualice. Aceste grupuri creează un arc inițiatic al feminității – de la copilărie la maturitate, păstrând legătura cu originile. În momentele de sărbătoare sau în spectacole, acest ritual a fost uneori flexibilizat, dar chiar și atunci spiritul dansului a rămas intact: fiecare pas, fiecare învârtire, fiecare ținere de mână continuă să spună aceeași poveste – a unei sororități sacre, care leagă pământul cu timpul și trupul cu ritmul străbun.

În anii '70, dansul de la Căpâlna atingea apogeul, având între 75 și 82 de femei în ansamblu. Mișcările lor, ca o singură ființă cu zeci de inimi, lăsau publicul fără cuvinte. Dansul, definit de etnografa Petruţa Pop ca un „fecioresc-femeiesc“, se desfășura într-o geografie ritualică a feminității, cu pași mărunți, egali, într-o procesiune tăcută, plină de semnificație.

'Purtata Fetelor de la Căpâlna' nu este doar un dans, ci o formă de rugăciune ancestrală. Este o horă de regenerare, un cântec fără solist, în care fiecare voce se dizolvă într-un întreg mai mare. Fetele nu dansează doar pentru spectacol; fiecare mișcare este o invocație, o rostire tăcută a unei memorii care nu se uită. Conducerea, de asemenea, nu este un act de putere, ci de responsabilitate sacră. Ea trebuie să fie prezentă cu totul – cu trupul, cu inima, cu amintirea generațiilor din urmă. Dansul nu este un simplu act festiv, ci un ritual viu, o legătură care rămâne mereu deschisă, un legământ continuu între generații.

Io-s în deal și badea-n șesu.

Și mi-l cunosc dipe mersu.

Și mi-l cunosc dipe mersu.

Că mere gândești că vie.

Și mi-l cunosc după mersu.

Si mi-l cunosc dupa mersu.

Că mere gândești că scrie.

Ca țăruza pe hârtie.

Ca țăruza pe hârtie.

Că mere gândești că vie.

Și mi-l cunosc după mersu.

Si mi-l cunosc dupa mersu.

Că mere gândești că scrie.

Ca țăruza pe hârtie.

Ca țăruza pe hârtie.

Ș-are mersu legănatu.

Cu dragoste amestecatu.

Cu dragoste amestecatu.

Badeo, spiculeț de grâu,

Mult am vrut să nu te știu, la.

Mult am vrut să nu te știu.

Că de când te știu pe tine,

Nu-mi trăbuie altu-n lume,

Nu-mi trăbuie altu-n lume.

Numai tu, bădițo, tu,

Altul, bade, nu și nu, la,

Altul, bade, nu și nu, la.

'Purtata Fetelor de la Căpâlna', Romanian old dance.