Și dacă, în realitate, companiile de I.A. se joacă cu cuvintele? Și utilizează cuvântul ‘inteligență’ pentru a desemna ceva ce noi am denumi-o altfel?
Teza noastră
Oamenii obișnuiți și oamenii de știință nu dau același înțeles cuvântului ‘inteligență’. Mai mult, chiar oamenii de știință între ei nu se pun de acord, înţelegându-l diferit, după profilul ‘uman’ sau ‘real’ de care țin. Dar companiile care produc anumite softuri perfecționate nu se încurcă cu asemenea subtilități și afirmă că programele lor sunt ‘inteligenţă artificială’ și îi cântă ode. Dar este vorba despre ‘inteligență’ ? Şi dacă da, de care? Vă vom descifra în cele ce urmează.
Categoriile noastre de ‘inteligență’
Avertisment: noi nu vom reproduce aici nici definiția generală a cuvântului ‘inteligenţă’ și nici categoriile sale, descrise în dicționare sau opere științifice. Că nu ne conformăm regulilor în materie, noi ne asumăm pe deplin; cum facem dealtfel pentru tot ce urmează. E opinia noastră exprimată aici şi nu un articol științific. Că nici nu am fi putut să ne comparăm cu oamenii de știință care, în ultima vreme, sunt mai abili cu cuvintele decât cei mai buni avocați din Paris. Prin urmare, categoriile noastre de ‘inteligență sunt: 1. Inteligența matematică sau logico-matematică (I.M.); bazată pe formule de calcul, algoritmi, probabilități; 2. Inteligența umană (I.H.) Aici intră ‘inteligența simţurilor’, ce utilizează informațiile date de cele cinci simțuri. Ea ne dictează acțiunile și reacțiunile necesare pentru a trăi, a se proteja contra pericolelor și a perpetua specia. I se mai spune ‘instinct de supraviețuire’; dar pentru noi este o forma de ‘inteligență’, nefiind ceva mecanic, automat. Nu! Ea ține de natură noastră de ființe vii, înțelegând și acționând ca să rămână astfel. Și mai avem și ‘inteligența emoțională’ bazată pe sentimentele, experiențele și gândurile noastre. Cu care creăm și impunem regulile de conviețuire în comun (în societate, într-o anumită comunitate, în cuplu): dreptul, morala, bunele maniere. Cele două împreună fac I.H.
Ce fel de ‘inteligență este Inteligența Artificială?
Să fie clar: s-a trișat încă de la început. John McCarthy este cel care a inventat termenul ‘inteligență artificială’ ; el a enunțat că ea este aidoma ‘inteligenței OMULUI dar fără limitele sale ‘biologice’. Şi apoi vine Marvin Lee Minski, unul din pionierii I.A.,care ne-o zice direct: ‚I.A. trebuie sa realizeze mai bine în viitor tot ce oamenii încă fac mai bine decât ea azi’. Și așa se ajunge că, in zilele noastre, I.A. ne este prezentată şi ‘vândută’ ca un fel de baghetă magică capabilă să rezolve orice problemă și să aibă o soluție pentru orice ne-ar trece prin cap. Ceea ce este fals. Noi zicem că I.A. este o I.M. care poate fi, în cel mai bun caz, o copie palidă a I.H.. Nici gând să facă ce face I.H. și încă și mai puțin să o înlocuiască. Decȃt la un nivel superficial.
De ce Inteligența Artificială nu ar putea înlocui Inteligența Umană?
După ce înlăturăm ce ni se bagă în fața ochilor – pură publicitate – înțelegem că I.A. este numai o serie de algoritmi (de calcule matematice). Emoțiile, sentimentele, instinctele etc, ‘viul’ adică, sunt și îi vor rămâne necunoscute, pentru că nu are nici corp nici viață (și tot ce ține de ea). Și de aici vine diferența fundamentală față de I.H.: ea are un enorm bagaj de cunoștințe, dar habar nu are ce să facă cu ele. Pe cale de consecință, I.A. are nevoie de OM într-o primă etapă ca să învețe cum și pentru ce să le folosească. Și pentru ‘reglajele fine’ în etapa a doua (când și dacă va fi depășit-o pe prima!). Iar ca să creeze ceva nou, e posibil....după ce OMUL face cea mai mare parte din treabă.
Sclavii Inteligenței Artificiale? Şi încă cum…
Să vă fie clar: în spatele performanțelor din ce în ce mai ‘spectaculoase’ ale I.A. (adevărate sau nu) se ascunde munca a zeci de mii sau chiar mai mult de ‘sclavi’; adică de oameni din țări sărace, plătiți cu o nimica toată (articol ‘În Madagascar, să întâlnim adevăraţii sclavi ai I.A.’, www.franceinfo.fr; altele la câteva click-uri distanță). Rezultatul muncii lor sunt o cantitate enormă de ‘răspunsuri standard’, din care I.A. îl extrage pe cel care pare cel mai potrivit cererii noastre. Iar pentru chestiile mai complicate, este încă şi mai ușor și mai ieftin: sunt utilizați studenții în informatică în cadrul pregătirii lor școlare. Ei realizează algoritmii care să facă I.A. să poată recunoaște și utiliza sentimentele şi emoțiile în texte sau imagini (citiţi: ‘Şcolile de informatică, bază pentru revoluţia I.A. generativă’, www.lemonde.fr; altele pe Internet). Și cum credeți că au reacționat companiile de I.A. la aceste dezvăluiri? Au susținut că programele lor sunt numai ‘antrenate’ pe această cale; după ce ‘antrenamentul’ s-a sfȃrşit, acestea se dezvoltă de la sine, ajungând să producă singure, fără vreun sprijin exterior, texte, imagini și muzică din ce în ce mai perfecționate. Ne prostesc în față; este ca și cum un ‘sportiv’ aleargă și cȃştigă maratonul, după ce a venit cu în mașină la kilometrul 38. Iar după ‘antrenament’ ce se întâmplă?
Realizările Inteligenței Artificiale
Bine de știut : I.A. generative (numite ‘publice’ în articolul ‘I.A., vis, coșmar sau țeapă’) sunt capabile să identifice în mulțimea ‘răspunsurilor standard’ pe cel care pare cel mai potrivit cu cererea ce i s-a făcut. După ce l-a găsit, I.A. îi adaugă ceva în plus creat de ea înseși ca să vă dea impresia că efectiv a muncit pentru dvs. Iar acest ‘plus’ se face pe baza informațiilor pe care le deține despre voi (despre obiceiurile și pasiunile voastre; adică toate informațiile comunicate când folosim Internetul pentru rețelele sociale, cumpărături online, preferinte Netflix, căutări de știri, trimitere de e-mailuri). Și în timp, pe măsură ce aveți mai multe cereri, aceasta ajunge să vă cunoască mai bine şi să vă dea un răspuns din ce în ce mai adaptat la fiecare în parte. Aşa funcționează I.A. ‘publice'; dar în cazul I.A. ‘private’, cele utilizate de companii în industrie sau în servicii, situația este diferită.
‘Diferită’ cum?
Pe de o parte, avem procesele tehnologice şi procedurile administrative (sau birocratice) unde totul este standardizat şi reglementat; este clar, logic şi nu este loc de fantezii, de ‘derapaje’. Terenul ideal de lucru pentru I.A.; aici totul este numai o chestiune de putere de calcul, adică câte operațiuni pot fi îndeplinite simultan de mașini (computere, servere). Programul de I.A. trebuie să fie suficient de puternic – atât softul cât și hardul – pentru a înmagazina și analiza o cantitate cât mai mare din cunoștințele (tehnici, procese, proceduri) specifice unui anumit domeniu; toate, într-o variantă ideală. Şi cu cât sunt mai puternice, cu atât vor avea performanțe mai bune. Nimic sau aproape nimic nu este hazard, neprevăzut; tot ce se întâmplă sau se va întâmpla este doar o continuarea logică și previzibilă a procesului sau procedurii în cauză. Dar să nu vă așteptați ca I.A. să fie capabilă să şi inventeze ceva; cel mult, ea ar putea inova, dar limitat (numai în continuarea logică a ceea ce există şi funcționează deja). În schimb, pentru management’, există incertitudine cu privire la capacitățile I.A.
De ce ‘incertitudine’?
Pentru că I.H. este implicată într-o anumită măsură. În plus, nici nu există încă suficiente informații pentru a crea ‘blocurile’ de răspunsuri standardizate pe care I.A. să fie ‘antrenată’ . De aici, interesul din partea companiilor (Open AI, Google etc; mai nou și Apple se lansează în cursă cu un Siri și mai perfecționat) de a le obține. Asta explică cursa nebună pentru a crea ‘asistenți vocali’ cât mai performanți; aceștia ar trebui să acompanieze șefii de servicii, directorii și marii patroni (ținta finala). Prin intermediul utilizării acestora, companiile de I.A. vor căpăta acces la toate informațiile și datele cum se iau deciziile într-o întreprindere; odată ce le-au obținut, vor putea repeta scenariul utilizat cu I.A. ‘publice’. Dar crearea bazei de date nu va fi suficienta; pentru ‘antrenamentul’ I.A. va fi nevoie și de ‘sclavi’ ceva mai calificați decât amărâţii ‘muncitori de click’ din lumea a treia sau studenții în informatică. Adică, de oameni care cunosc și înțeleg cum se trag ‘sforile’ în conducerea unei întreprinderi (şi la toate nivelele). Şi nici o I.A. care să facă treaba de ‘asistentă” nu e sigur ca va exista prea curând. Căci ea ar putea realiza numai sarcinile simple, de bază; nu şi cele care implică înțelegerea şi interpretarea subtilităților de limbaj și de comportament ale OMULUI (exemplu: procesul-verbal al unei negocieri ‚delicate’). Dar companiile de I.A. și experții ne asigură că lucrează intens pentru a găsi soluții.
Ce soluții?
Alte programe încă şi mai sofisticate care să reproducă complet creierul uman si conexiunile din interiorul acestuia. Care să ‘codifice’ matematic I.H.; scopul este de a crea o I.A. care să gândească și/sau acționeze ca şi OMUL, cunoscându-i gesturile (şi acțiunile şi atitudinile) sale bazate pe emoții, sentimente, reflexe. În acest sens, au fost create programe cum este N.P.L. (pentru înțelegerea, folosirea și generarea de limbaj uman de către mașini) sau L.L.M. (Large Language Modèle care cică este un fel de N.P.L. încă şi mai perfecționat!). Și vor urma şi altele de același fel în curând, nu există îndoială în acest sens. Dar aceste programme vor funcționa numai la un nivel de ‘bază’. Când trecem la lucruri ‘serioase’ care țin de natura umană în sine, a susține că poate fi imitată/reprodusă e ‘țeapă'.
Cum adică?
Noi spunem că I.A. ar putea explica, anticipa şi reproduce ce face OMUL cât timp acesta se comportă ca de obicei (şi încă avem dubii că I.A. poate fi întotdeauna corect ‘antrenată’ pentru specificul local dintr-o zonă sau alta, de rasă, sex, religie). Dar ea nu poate nici să înțeleagă şi nici să prevadă când un OM decide să își schimbe brusc felul în care se comportă; sau când va lua o decizie pe baza intuiției sau a unui așa-zis ‘al șaselea simt’ (în loc sa acționeze ‘logic’, cum ar fi fost ‘normal’ să o facă). Să repete mișcarea, nici atât; I.A., fiind o I.M., nu poate reproduce I.H. Şi încă și mai puțin dacă avem în vedere...
Inteligența Omului
Știm foarte bine că fiecare dintre noi are propria sa viziune despre ce înseamnă să fii ‘inteligent’; în general, ea nu corespunde cu ceea ce dicționarele și oamenii de știință zic că este ‘inteligența’. De fapt, noi, oamenii obișnuiți, înțelegem prin ‘inteligenţă’ un fel de ‘şaorma cu de toate’; punem acolo ce ține de I.M. amestecat cu elemente specifice de I.H. si cu o buna doză de ‘a se descurca’ (cel mai adesea pe calea unor ‘aranjamente’ cu legile şi celelalte reguli din societate). Ori aceasta este ceva ce I.A. nu poate şi nu va putea să o facă; că așa ceva nu ține deloc de I.M., nefiind nici ‘previzibil‘ nici ‘logic’. Dar companiile ne prezintă şi ne ‘vând’ I.A. spunând că asta se va întâmpla în curând.
De ce procedează aşa?
Ca să câștige bani pe seama noastră, bineînțeles. Companiile de I.A. şi investitorii vor să câștige din afacere asta, că doar nu o fac din bunătatea sufletului. Iar pentru atingerea scopului, trebuie să ne facă dependenți de I.A.; și odată ajunși în această stare să plătim pentru a avea acces la serviciu. Manevra nu a funcționat în cazul rețelelor sociale: suntem înnebuniți să le utilizăm. Dar dacă ni se cere să plătim, migrăm imediat către o alta gratuită (cum s-a întâmplat cu ‘X’ imediat după Elon Musk a dobândit controlul asupra Twitter. Dar încercarea moarte n-are, aşa că.....). În consecinţă, este posibil astăzi ca unii să creadă că I.A. va putea realiza de toate și că nu vom mai putea nici munci și nici trăi fără ea. Și că, eventual, într-o bună zi, ea va conduce lumea în locul OMULUI, lui dictându-i existența. Dar repede vor înţelege cu toţi că I.A. face numai ce o învățăm noi să facă și numai când îi cerem expres. Şi că este şi realitate și iluzie în acelaşi timp.
Realitate şi iluzie
Noi credem că I.A. va putea înlocui OMUL numai în ceea ce ține de I..M. Schimbările datorate intrării I.A. în viața noastră sunt încă puțin numeroase azi; dar ele vor spori masiv în lunile și anii care urmează. Performanţele sale vor creşte enorm, atât pentru că vor fi mașini/softuri din ce in ce mai puternice, dar și pentru că vor folosi ‘sclavi’ din ce în ce mai calificați care să le ‘antreneze’ (în principal, în ceea ce privește comportamentele și acțiunile OMULUI). Combinând cele doua elemente, I.A. va putea să dea răspunsuri din ce în ce mai bune la nevoile OMULUI şi se va îmbunătăţi prin ea însăși (totul rămânând, însă, în cadrul I.M., adică ‘ceea ce este cel mai probabil/logic să fie/să urmeze’). Din acest punct de vedere, I.A. îndeplinește condițiile de a fi ‘‘inteligență. Când ieșim din sfera acestei ‘logicii matematice’, s-a terminat şi cu ‘inteligenţa’ ei. Adică acțiunile şi gândire a OMULUI care nu urmează calea ‘cea mai probabilă’ rămân în afara capacităților sale de înţelegere şii reproducere. Mai précis, ‘aranjamentul’ ‘scurtătura’, intuiția etc, se găsesc pe o ruta paralelă cu a ei. Raportat la acestea, ‘inteligenţa’ sa este o iluzie. O ‘șmecherie care să ne convingă să o utilizăm tot mai mult (şi, mai ales, să plătim pentru ea). Da, să utilizăm I.A., pentru că, în fond, ea este numai un instrument.
Instrumentul necesar
Unul care devine din ce în ce mai necesar, probabil. Care avea avea importanţa pe care noi i-o vom da; dar nu trebuie să uităm că I.A. poate, de asemenea, fi utilizata şi contra noastra. Să mai reţinem şi că ea nu este infailibilă, putând fi uşor depăşita/învinsă când alegem să acţionăm de o manieră diferită de cum aveam obiceiul sau ar fi fost ‘logic’ să o facem. De aici sfatul nostru: să o folosim cât mai mult când este în avantajul nostru; dar să nu uităm că şi invers este posibil (adică să fie utilizată contra noastră).
Şi viitorul?
Să fie foarte clar: toată lumea lucrează intens să dezvolte I.A. Nimeni nu are intenţia să se oprească. Americanii şi, într-o măsură mai mică, europenii sunt si vor rămâne întotdeaua în frunte. Pentru a-i depăşi, state ostile Occidentului se folosesc de anumite persoane (oameni de ştiinţă, şefi de întreprinderi, ziarisţi etc.) pentru a crea panică; ca să ne sperie cum că I.A. va depăşi OMUL, îl va face să fie de ‘mâna a două’, va lua puterea. Şi atunci soluţia propusă de ei este să nu mai dezvoltăm I.A. sau să o facem cât mai încet. Dar asta numai aici, în Occident, în timp ce ţări din Sudul global îşi vor multiplica eforturile. Să vedem ce se va întâmpla dacă noi am alege această cale (ceea ce, foarte probabil, nu se va întâmpla, totuşi).
Scenariul cel mai probabil: 65 – 70%
Anumite ţări din Sudul global ne vor depăşi tehnologic cu ajutorul unor I.A. foarte puternice şi îşi vor impune dominaţia asupra restului lumii. Total şi fără milă.
Scenariul mai puţin probabil: 25 – 30%
Ţările Sudului global continuă să dezvolte I.A., dar fără să progreseze suficient pentru putea ajunge să domine Occidentul.
Scenariul improbabil: 0 – 5%
Ţările Sudului global nu pot să înlocuiască capacităţile creative ale Occidentului. Totul se opreşte şi I.A. rămâne doar un proiect, ceva a cărui împlinire/realizare se va face altădată.
Comments