INTELIGENȚA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE – REALITATE SAU ILUZIE?

Și dacă, în realitate, companiile de AI se joacă cu cuvintele? Și utilizează cuvântul ‘inteligență’ pentru a desemna ceva ce noi, oamenii obişnuiţi, am denumi-o altfel?

Teza noastră

Oamenii obișnuiți și oamenii de știință nu dau același înțeles cuvântului ‘inteligență’. Mai mult, chiar oamenii de știință între ei nu se pun de acord si îl definesc diferit, după profilul «uman» sau «real» de care țin. Dar companiile care produc anumite softuri perfecționate nu se încurcă cu asemenea subtilități și afirmă că programele lor sunt AI și îi cântă ode. Dar este în realitate o «inteligență»? Şi dacă da, despre ce despre ce fel «inteligenţă» este vorba? Vă vom descifra în cele ce urmează.

Categoriile noastre de «inteligență»

Avertisment: noi nu vom reproduce aici nici definiția generală a «inteligenţei» și nici categoriile sale, aşa cum ele sunt enumerate în dicționare, opere științifice etc. Că nu ne conformăm regulilor în materie, noi o asumăm pe deplin; cum facem dealtfel pentru tot ce urmează. E opinia noastră exprimată aici şi nu un articol științific. Că nici nu am fi putut să ne comparăm cu oamenii de știință care, în ultima vreme, sunt mai pricepuţi cu cuvintele decât cei mai buni avocați din Paris. Prin urmare, categoriile noastre de «inteligență» sunt :

1. «Inteligența matematică sau logico-matematică (IM)» bazată pe formule de calcul, algoritmi, probabilități, matematică.

2. «Inteligența umană (IH)»: aici noi includem «inteligența simţurilor», ce utilizează informațiile date de cele cinci simțuri. Ea ne dictează acțiunile și reacțiunile necesare pentru a trăi, a se proteja contra pericolelor și a perpetua specia. I se mai spune «instinct de supraviețuire», dar pentru noi este o forma de «inteligență», nefiind ceva mecanic, automat. NU. Ea ține de natură noastră de ființe vii, înțelegând și acționând ca să rămână în viaţă. Și mai avem și «inteligența emoțională» bazată pe sentimentele, experiențele și gândurile noastre. Cea cu care creăm și impunem regulile de conviețuire în comun (în societate, într-o anumită comunitate, în cuplu): dreptul, morala, bunele maniere. Cele două împreună alcătuiesc, în opinia noastră, «inteligenţa umană (IH)».

Ce fel de «inteligență» este AI?

Să fie clar: s-a trișat încă de la început. După Wikipedia, John McCarthy este cel care a inventat termenul «inteligență artificială»; el a enunțat că ea este aidoma «inteligenței OMULUI dar fără limitele sale ‘biologice». Şi apoi vine Marvin Lee Minski, unul din pionierii AI I.A.,care ne-o zice direct: «AI trebuie sa realizeze mai bine în viitor tot ce oamenii încă fac mai bine decât ea azi’. Și așa se ajunge că, de zilele noastre, AI ne este prezentată şi «vândută» ca un fel de baghetă magică capabilă să rezolve orice problemă și să aibă o soluție pentru orice ne-ar trece prin cap. Ceea ce este fals. Noi zicem că AI este o «inteligență matematică sau logico-matematică (IM)» care poate fi, în cel mai bun caz, o copie palidă a «inteligenței umane (IH)». Nici gând să poată face ce face IH și încă și mai puțin să o înlocuiască. Decȃt la un nivel superficial.

De ce AI nu ar putea înlocui «inteligența umană (IH)»?

După ce înlăturăm ce ni se bagă în fața ochilor – pură publicitate – înțelegem că AI este numai matematică. Emoțiile, sentimentele, instinctele etc, «viul» adică, sunt și îi vor rămâne necunoscute, pentru că nu are nici corp nici viață (și tot ce ține de ea). Și de aici vine diferența fundamentală față de «inteligența umană (IH)»: AI are un enorm bagaj de cunoștințe, dar nu ştie singură ce să facă cu ele. Pe cale de consecință, AI are nevoie de OM într-o primă etapă ca să învețe cum și pentru ce să le folosească. Și pentru «reglajele fine» în etapa a doua (când și dacă va fi depășit-o pe prima!). Iar ca să creeze ceva nou, e posibil....după ce OMUL face cea mai mare parte din treabă.

Oamenii să lucreze în locul AI? Şi încă cum...

Să vă fie clar: în spatele performanțelor din ce în ce mai «spectaculoase» ale AI (adevărate sau nu) se ascunde munca a zeci de mii sau chiar mai mult de «sclavi»: oameni din țări sărace, plătiți cu o nimica toată (articol ‘În Madagascar, să întâlnim adevăraţii sclavi ai I.A.’ sur www.franceinfo.fr; altele la câteva click-uri distanță). Rezultatul muncii lor sunt o cantitate enormă de «răspunsuri standard», din care AI îl extrage pe cel care pare cel mai potrivit cererii noastre. Iar pentru chestiile mai complicate, este încă şi mai ușor și mai ieftin: sunt utilizați studenții în informatică în cadrul pregătirii lor școlare. Ei realizează algoritmii care să facă AI să poată recunoaște și utiliza sentimentele şi emoțiile în texte, imagini ş.a.m.d. (citiţi: ‘Şcolile de informatică, bază pentru revoluţia I.A. generativă’ sur www.lemonde.fr ; altele pe Internet). Și cum credeți că au reacționat companiile AI la aceste dezvăluiri? Au susținut că programele lor sunt numai «antrenate» pe această cale; după ce «antrenamentul» s-a sfȃrşit, acestea se dezvoltă de la sine, ajungând să producă singure, fără vreun sprijin exterior, texte, imagini și muzică din ce în ce mai perfecționate. Ne prostesc în față; este ca și cum un «sportiv» aleargă și cȃştigă maratonul, după ce a venit ȋn mașină până la kilometrul 38. Iar după «antrenament» ce se întâmplă?

Ce «munceşte» AI?

Bine de știut: AI generative (numite «publice» în articolul «I.A., vis, coșmar sau țeapă») sunt capabile să identifice în mulțimea «răspunsurilor standard» pe cel care pare cel mai potrivit cu cererea ce i s-a făcut. După ce l-a găsit, AI îi adaugă ceva în plus creat de ea înseși ca să vă dea impresia că efectiv a muncit pentru dvs. Iar acest «plus" se face pe baza informațiilor pe care le deține despre voi (despre obiceiurile și pasiunile voastre; adică toate informațiile comunicate când folosim Internetul pentru rețelele sociale, cumpărături online, urmări Netflix, căutăm știri, trimitem e-mailuri etc). Și în timp, pe măsură ce îi faceți mai multe cereri, aceasta ajunge să vă cunoască mai bine şi să vă dea un răspuns din ce în ce mai bine adaptat la fiecare în parte. Aşa funcționează I.A. «publice»; dar în cazul AI «private» (cele utilizate de de state, companii în industrie, în servicii etc.) situația este diferită.

«Diferită» cum?

Pe de o parte, avem procesele tehnologice şi procedurile administrative (sau birocratice) unde totul este standardizat şi reglementat. Totul este clar, logic şi nu este loc de fantezii, de «derapaje». Terenul ideal de lucru pentru AI: totul este numai o chestiune de putere de calcul, adică câte operațiuni pot fi îndeplinite simultan de mașini (computere, servere). AI trebuie să fie suficient de puternică – atât softul cât și hardul – pentru a înmagazina și analiza o cantitate cât mai mare din cunoștințele (tehnici, procese, proceduri) specifice unui anumit domeniu; toate, într-o variantă ideală. Şi cu cât sunt mai puternice, cu atât vor avea performanțe mai bune. Nimic sau aproape nimic nu este hazard, neprevăzut; tot ce se întâmplă sau se va întâmpla este doar o continuarea logică și previzibilă a procesului sau procedurii în cauză. Dar să nu vă așteptați ca AI să fie capabilă să şi creeze sau inventeze ceva; cel mult, ea ar putea inova, dar limitat (numai în continuarea logică a ceea ce există şi funcționează deja). În schimb, pentru management’, există incertitudine cu privire la capacitățile AI.

De ce există «incertitudine»?

Pentru că «inteligența umană (IH)» este implicată într-o anumită măsură. În plus, nici nu există încă suficiente informații pentru a crea «blocurile» de răspunsuri standardizate pe care AI să fie «antrenate». De aici, interesul din partea companiilor AI (Open AI, Google etc; mai nou și Apple se lansează în cursă cu un Siri și mai perfecționat) de a le obține. Asta explică cursa nebună pentru a crea «asistenți vocali» cât mai performanți; aceștia ar trebui să acompanieze șefii de servicii, directorii și marii patroni (ținta finala). Prin intermediul utilizării acestora, companiile AI vor căpăta acces la toate informațiile și datele cum se iau deciziile într-o întreprindere; odată ce le-au obținut, vor putea repeta scenariul utilizat cu AI «publice». Dar crearea bazei de date nu va fi suficienta; pentru «antrenamentul» AI va fi nevoie și de «sclavi» ceva mai calificați decât amărȃţii «muncitori de click» din lumea a treia sau studenții în informatica. Adică, de oameni care cunosc și înțeleg cum se trag «sforile» în conducerea unei întreprinderi (şi la toate nivelele). Şi nici AI care să facă treaba de «asistentă» nu e sigur ca va exista prea curând. Căci ea ar putea realiza numai sarcinile simple, de bază; nu şi cele care implică înțelegerea şi interpretarea subtilităților de limbaj și de comportament ale OMULUI (exemplu: procesul-verbal al unei negocieri «delicate»). Dar companiile AI și experții ne asigură că lucrează intens pentru a găsi soluții.

Ce fel de soluții?

Alte programe încă şi mai sofisticate care să reproducă complet creierul uman si conexiunile din interiorul acestuia. Unele să «codifice» matematic «inteligența umană (IH)». Ţinta lor este de a crea o AI care să gândească și/sau acționeze ca şi OMUL, cunoscând şi înţelegând gesturile (şi acțiunile şi atitudinile) sale bazate pe emoții, sentimente, reflexe. În acest sens, au fost create programe cum este N.P.L. (pentru înțelegerea, folosirea și generarea de limbaj uman de către mașini) sau L.L.M. (Large Langage Modèle care cică este un fel de N.P.L. încă şi mai perfecționat!). Și vor urma şi altele de același fel în curând, nu există îndoială în acest sens. Dar aceste programme vor funcționa numai la un nivel de «bază». Când trecem la lucruri «serioase» care țin de înseşi natura umană, a susține că aceasta poate fi imitată/reprodusă e «țeapă».

Cum adică?

Noi spunem că AI ar putea explica, anticipa şi reproduce ce face OMUL cât timp acesta se comportă ca de obicei (şi încă avem dubii că AI poate fi întotdeauna corect «antrenată» pentru specificul local dintr-o zonă sau alta, de rasă, sex, religie). Dar AI nu poate nici să înțeleagă şi nici să prevadă când un OM decide să își schimbe brusc felul în care se comportă. Când şi de ce va lua o decizie pe baza intuiției sau a unui așa-zis «al șaselea simt», în loc sa acționeze «logic», cum ar fi fost «normal» să o facă. Să facă la fel, nici atât, căci AI, fiind o «inteligență matematică (IM)» nu poate reproduce «inteligența umană (IH)». Şi cu atât mai puțin dacă avem în vedere...

Inteligența OMULUI

Fiecare dintre noi are propria sa viziune despre ce înseamnă să fii «inteligent» si, ȋn general, aceasta nu corespunde cu ceea ce dicționarele și oamenii de știință zic că este «inteligența». De fapt, noi, oamenii obișnuiți, înțelegem prin «inteligenţă» un fel de «şaorma cu de toate»: punem acolo ce ține de «inteligența matematică (IM)» amestecat cu elemente specifice de «inteligență umană (IH)» si cu o buna doză de «smecherie» (cel mai adesea pe calea unor «aranjamente» cu legile şi celelalte reguli din societate). Ori aceasta este ceva ce AI nu poate şi nu va putea să o face, nefiind nici «previzibi» nici «logic» (aşa cum o cere logica IM) . Dar companiile AI ne prezintă şi ne «vând» produsul lor spunând că va fi posibil în curând.

De ce procedează aşa?

Ca să câștige bani pe seama noastră, bineînțeles. Companiile AI şi investitorii vor să câștige din afacere asta, că doar nu o fac din bunătatea sufletului. Iar pentru atingerea scopului, trebuie să ne facă dependenți de AI; și odată ajunși în această stare să plătim pentru a avea acces la serviciu. Manevra nu a funcționat în cazul rețelelor sociale: suntem înnebuniți să le utilizăm. Dar dacă ni se cere să plătim, migrăm imediat către o alta gratuită aşa s-a întâmplat cu «X» imediat după Elon Musk a dobândit controlul asupra Twitter. Cum încercarea moarte n-are.....). Şi sunt unii care cred că AI va putea realiza de toate și că nu vom mai putea nici munci și nici trăi fără aceasta. Și că, eventual, într-o bună zi, ea va conduce lumea în locul OMULUI, lui dictându-i existența. Dar repede vor înţelege cu toţi că AI face numai ce o învățăm noi să facă și numai când îi cerem expres. Şi că este şi realitate și iluzie în acelaşi timp.

Realitate şi iluzie

Noi credem că AI va putea înlocui OMUL numai în activităţile care necesită numai «inteligența matematică (IM)». Şi dacă azi schimbările datorate intrării AI în viața noastră sunt încă puțin numeroase ele vor spori masiv în lunile și anii care urmează. Performanţele sale vor creşte enorm, atât pentru că vor fi mașini si softuri din ce in ce mai puternice, dar și pentru că vor folosi «sclavi» din ce în ce mai calificați care să le «‘antreneze» (în principal, în ceea ce privește comportamentele și acțiunile OMULUI). Combinând cele doua elemente, AI va putea să dea răspunsuri din ce în ce mai bune la nevoile OMULUI şi se va îmbunătăţi prin ea însăși (totul rămânând, însă, în cadrul IM, adică «ceea ce este cel mai probabil/logic să fie/să urmeze»). Din acest punct de vedere, AI îndeplinește condițiile de a fi «inteligență». Dar când ieșim din sfera acestei «logicii matematice», s-a terminat şi cu «inteligenţa» ei. Adică acțiunile şi gândire a OMULUI care nu urmează calea «cea mai probabilă» rămân în afara capacităților sale de înţelegere şii reproducere. Mai précis, «aranjamentul», «smecheria», intuiția etc, se găsesc pe o ruta paralelă cu a AI. Raportat la acestea, «inteligenţa» sa este o iluzie. O «șmecherie» care să ne convingă să o utilizăm tot mai mult (şi, mai ales, să plătim pentru ea). Da, să utilizăm AI, pentru că, în fond, aceasta este numai un instrument.

Ce fel de instrument?

Unul care devine din ce în ce mai necesar, probabil, si care avea avea importanţa pe care noi i-o vom da. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că AI poate, de asemenea, fi utilizata şi contra noastra. Să mai reţinem şi că ea nu este infailibilă, putând fi uşor depăşita/învinsă de fiecare dată când alegem să acţionăm de o manieră diferită de cum aveam obiceiul sau ar fi fost «logic» să o facem. De aici sfatul nostru: să o folosim cât mai mult când este în avantajul nostru, dar să nu uităm că şi invers este posibil (adică să fie utilizată contre noastră).

Şi viitorul?

Să fie foarte clar: toată lumea lucrează intens să dezvolte AI. Nimeni nu are intenţia să se oprească. Americanii şi, într-o măsură mai mică, europenii sunt si vor rămâne întotdeaua în frunte. Pentru a-i depăşi, state ostile Occidentului se folosesc de anumite persoane (oameni de ştiinţă, şefi de întreprinderi, ziarisţi etc.) pentru a crea panică, să ne sperie cum că AI va depăşi OMUL, îl va face să fie de «mâna a două», va lua puterea etc. Şi atunci soluţia propusă de ei este să nu mai dezvoltăm AI sau să o facem cât mai incet. Dar asta numai aici, în Occident, în timp ce ţări din Sudul global îşi vor multiplica eforturile. Să vedem ce se va întâmpla dacă noi am alege această cale (ceea ce, foarte probabil, nu se va întâmpla).

Scenariul cel mai probabil: 65 – 70%

Anumite ţări din Sudul global ne vor depăşi tehnologic cu ajutorul unor AI foarte puternice şi îşi vor impune dominaţia asupra restului lumii. Total şi fără milă.

Scenariul mai puţin probabil: 25 – 30%

Ţările Sudului global continuă să dezvolte AI, dar fără să progreseze suficient pentru putea ajunge să domine Occidentul.

Scenariul improbabil: 0 – 5%

Ţările Sudului global nu pot să înlocuiască capacităţile creative ale Occidentului. Totul se opreşte şi AI rămâne doar un proiect, ceva a cărui împlinire /realizare se va face altădată.