Oamaru este cel mai mare oraș din North Otago, în Insula de Sud a Noii Zeelande, fiind principala așezare din districtul Waitaki. Orașul se află la 80 de kilometri la sud de Timaru și la 120 de kilometri la nord de Dunedin, pe coasta Pacificului. În acest articol veți călători în orașul Oamaru, dar și în zonele sale turistice faimoase. Veți vizita virtual monumentele din piatră albă, atracțiile turistice din urbanul Oamaru, dar și faimoșii și misterioșii bolovani din Moeraki sau colonia cu cei mai mici pinguini din lume.
Despre Oamaru
Cu o populație de peste 14.000 de locuitori, Oamaru este a 28-a cea mai mare zonă urbană din Noua Zeelandă și a treia ca mărime din Otago, după Dunedin și Queenstown. Orașul este reședința districtului Waitaki, care include orașele din jur Kurow, Weston, Palmerston și Hampden, care împreună au o populație totală de 23.200 de locuitori. Numele său provine dintr-un termen Maori care înseamnă "locul unde focul este adăpostit". A fost înființat ca o zonă de pășunat în 1853. Situat pe un mic golf, orașul a început să-și îmbunătățească portul în 1872.
Construit în calcar
Oamaru a fost construit între dealurile ondulate de calcar și o scurtă porțiune de teren plat până la mare. Această rocă de calcar este folosită pentru construcțiile locale, care sunt uneori numite clădiri "Whitestone". Străzile din Oamaru au fost denumite după râurile britanice, în special râurile din nord-vestul și sud-estul țării.
Locul lui Maru
Numele Oamaru derivă din Maori și poate fi tradus ca "locul lui Maru" (Timaru, un oraș învecinat și mult mai mare decât Oamaru). În jurul Oamaru există câteva situri arheologice importante. Cele de la gura râului Waitaki și la Awamoa datează ambele din faza arhaică (a vânătorii păsării moa) a culturii Maori, când populația umană a Noii Zeelande s-a grupat de-a lungul coastei de sud-est din anul 1100 după Hristos.
Opera și biblioteca
Frumoasa operă din Oamaru se află pe strada Thames și s-a deschis oficial pe 7 octombrie 1907. Aici este locul în care se întâmplă majoritatea spectacolelor live din oraș. Opera a fost restaurată în 2009. Biblioteca districtuală Waitaki are filiale în toate orășelele satelit din jurul Oamaru: Palmerston, Kurow, Hampden, Omarama și Otematata. Multe clădiri publice folosesc ca material de construcție calcarul local, cunoscut sub numele de Piatră de Oamaru. Incinta victoriană din partea de sud a principalului cartier comercial al lui Oamaru este unul dintre cele mai impresionante peisaje stradale din Noua Zeelandă datorită numeroaselor clădiri proeminente din secolul al XIX-lea, construite din acest material. Mai multe clădiri istorice cheie din zona centrată în jurul străzii Harbour și a străzii inferioare Thames Street, Itchen Street și zona Tyne Street au fost păstrate de Oamaru Whitestone Civic Trust ca parte a zonei istorice a orașului.
Capitala Mondială Steampunk
Tema victoriană a fost îmbrățișată de magazinele și galeriile locale din această parte a Oamaru, în ceea ce privește amenajările și decorul magazinelor. Îmbunătățind și mai mult sentimentul "de vremuri vechi" al incintei sunt câteva magazine de artă și meșteșuguri, un muzeu de transport, un magazin de mobilă antică și afaceri tradiționale, cum ar fi librăriile, magazinele de mâncare, în special cele care comercializează brânză, îmbrăcăminte antică și magazinele anticariat în care se vând cărți. Multe dintre clădirile din această zonă aproape de port serveau ca depozite comerciale și magazine, iar acum oferă spații mari pentru galerii, cum ar fi Galeria Forrester și Steampunk HQ.
Aburul epocii victoriene
Chiar și locurile de joacă din zona portului continuă tema aburului din epoca victoriană industrială cu o structură uriașă penny-farthing care susține leagănele și mai multe caracteristici de teren de joacă în stil steampunk. În august 2016, Oamaru a intrat în Cartea Recordurilor Guinness pentru cea mai mare aglomerare de steampunk din lume: un termen care a fost inventat în anii 1980 și se bazează pe imaginarea invențiilor pe care victorienii acelei ere le-ar fi putut crea pentru lumea modernă.
Cel mai lung traseu de biciclete din Noua Zeelandă
Oamaru este punctul final al traseului de biciclete de la Alpii Sudici la Oceanul Pacific, care începe la Aoraki în Muntele Cook. Traseul este cel mai lung de acest fel din Noua Zeelandă, care se întinde pe o distanță de peste 300 km și oferă priveliști epice. Traseul este unul dintre marile plimbări din Noua Zeelandă, denumit oficial Nga Haerenga. Deschis oficial în 2013, este considerat cea mai bună experiență de ciclism de mai multe zile din Aotearoa, amplasat printre cei mai înalți munți din emblematica Țară de Sus a Insulei de Sud și printre peisajele de coastă din North Otago.
14 ani de dezvoltare
Traseul, așa cum îl puteți admira în fotografii, este rezultatul a 14 ani de dezvoltare de când ideea a fost inițiată. S-au împlinit 10 ani de când prima secțiune extinsă a traseului a fost deschisă oficial în 2013.
Educaţie la superlativ
Există trei școli secundare în Oamaru, fiecare găzduind elevii din anii 9 până la 13. Liceul de băieți Waitaki este o școală secundară situată în partea de nord a orașului Oamaru, cu facilități de zi și internat. A fost fondat în 1883, și are un număr de 414 studenți. Liceul de fete Waitaki este un liceu de stat ce a fost fondat în 1887, și are un număr de 404 studenți. De asemenea, are o pensiune care găzduiește aproximativ 50 de fete, inclusiv studenți internaționali și tutori.
St. Kevin's College
St Kevin's College a fost înființat în 1927, și este un liceu catolic de zi și internat, cu un număr de 476 de studenți. Acesta a fost înființat de Congregația Fraților Creștini, care își au rădăcinile în Irlanda Sfântului Edmund Igantius Rice. Am vizitat acest liceu, care este înfrățit cu liceul la care lucrez în Auckland, St. Peter’s College. Aici am întâlnit un spațiu extraordinar, cu săli de studiu moderne, o capela impresionantă, săli de sport, de lectură, de masă, de recreere, terenuri de rugby, de cricket, de tenis, de basketball, piscină dar și un traseu complet de călărie, cu grajduri, obstacole și cai.
Giganți, extratereștrii și legende Maori
Spirituala tradiție Maori spune despre vechiul popor Kahui Tipua că a sosit în canoea Ārai Te Uru, care a navigat din sudul Noii Zeelande către patria ancestrală polineziană, Hawaiki, pentru a obține kūmara. La întoarcere, canoea a pierdut coșurile de mâncare pe plaja Moeraki și a sfârșit prin a naufragia la Matakaea (Shag Point, în engleză). Se spune că toate coșurile cu Kumara pierdute au fost spălate la mal și, în timp, au format bolovanii pe care îi vedem astăzi pe plajă. În alte versiuni ale legendei se spune că bolovanii sunt plasele de pescuit și calabashele care au fost spălate pe țărm și apoi transformate în piatră. Dacă auziți turiștii vorbind despre "oalele de anghilă", "pietrele biliare", "giganții gobstoppers", "creierii de extratereștrii" sau "mingiile de bowling ale giganților", ei se referă de fapt la aceste formațiuni stâncoase ciudate.
Explicație alegorică
După naufragiul canoei, un membru al echipajului, Pahihiwitahi, a plecat să caute apă și a descoperit râul Waitaki, dar nu a reușit să ajungă la epavă înainte de ivirea zorilor, drept urmare a fost transformat într-un deal în Valea Shag. Academicienii moderni au sugerat că această poveste este o explicație alegorică a faptului că faimosul kūmara (cartoful dulce Maori) nu crește la sud de Peninsula Banks, din cauza condițiilor vitrege.
Stonehenge de Noua Zeelandă
Moeraki este acum faimos în lume pentru bolovanii săi. Aceștia arată ca niște pietre misterios sferice împrăștiate pe o plajă. Fiecare bolovan cântărește câteva tone și are până la doi metri înălțime. Oamenii de știință au evoluat vârsta bolovanilor – care sunt în fapt concrețiuni de calcit – la în jur de aproximativ 65 de milioane de ani. Nimeni nu poate explica de ce sunt acești bolovani grupați și cum au ajuns aici!
Cum se ajunge la bolovanii din Moeraki?
Bolovanii din Moeraki (Moeraki Boulders, în original în limba engleză) sunt situați convenabil chiar lângă SH1 (autostrada principală care străbate Insula De Sud a Noii Zeelande) după comună Hampden. Bolovanii se află la aproximativ 40 km (30 de minute cu mașina) la sud de Oamaru – de-a lungul unui drum pitoresc. Ei sunt împrăștiați de-a lungul plajei Koekohe. Accesul este la doar 5-10 minute de mers pe jos de la parcarea publică până la locul unde puteți admira bolovanii preistorici. Alternativ, există o pistă directă de la Cafeneaua Moeraki Boulders la capătul unui drum privat (pentru clienții cafenelei). De asemenea, puteți lua o pistă scurtă în buclă (150 m) de la cafenea pentru o vedere de deasupra a bolovanilor. Există mai multe trepte către plajă la partea de jos a ultimelor două piste.
Cum s-au format aceste sfere miraculoase?
Fiecare bolovan a început viața ca o pietricică sau o fosilă pe fundul mărilor primordiale. De-a lungul timpului, pietrele "au crescut" prin acumularea de noroi și calcificare. Bolovanii au fost îngropați în noroi și marea continuă să îi erodeze și astăzi. Cea mai bună vizualizare a bolovanilor este la reflux. Dar ce a făcut ca bolovanii din Moeraki să devină vizibili? Cercetătorii și geologii susțin că bolovanii Moeraki s-au format din cauza întăririi pietrei de noroi din Paleocen, care a fost îngropată în stâncile de noroi. De-a lungul timpului, valurile mării au erodat treptat piatra moale pentru a dezvălui formațiunea sferică de dedesubt. Oamenii de știință cred că forma lor sferică se datorează sursei lor de carbon. Difuzia în masă a determinat rocile să "crească" peste cinci milioane de ani, în timp ce, în același timp, până la 50 de metri de noroi marin s-au așezat pe ele. Oamenii de știință cred că bolovanii sunt formațiuni de calcit care s-au format în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani. Pe plaja Moeraki pot fi numărați peste 50 de bolovani de diferite dimensiuni. Totuși, lipsește un bolovan și asta pentru că este expus la Muzeul Otago. Deasemenea, fotografiile din secolul al XIX-lea arată că înainte au existat chiar mai mulți bolovani Moeraki decât există astăzi. Se crede că oamenii au luat pietrele mai mici drept suveniruri. Pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple din nou, Moeraki Boulders sunt acum sub protecție legală, ceea ce înseamnă că este interzis să fie îndepărtați, deteriorați sau distruși.
Piticii pinguini albaștri
Având doar 30 cm înălțime, micuții pinguini albaștri compensează fiecare milimetru ce le lipsește în înălțime cu drăgălașenie. Ei se plimbă pe țărm la amurg în fiecare zi, în colonia de pinguini albaștri Ōamaru, dar unii rămân și acasă, mai ales odată ce ouăle sunt depuse și puii cresc. Pinguinii se pot urmări îndeaproape, într-o zonă specială de vizionare. De asemenea, puteți explora și zona de cuibărit și centrul de vizitatori pentru a află despre programul de cercetare și conservare al acestor creaturi minunate, condus de unii dintre cei mai importanți experți în pinguini din Noua Zeelandă. Colonia de pinguini albaștri este un habitat natural protejat. Personalul include un specialist în oceanografie, care efectuează monitorizări valoroase și cercetări de mediu, aflând mai multe despre specie și efectul schimbării climei asupra pinguinilor.
Cei mai mici pinguini din lume
Pinguinii albaștri trăiesc în mod normal în jur de 8-10 ani. Cel mai bătrân pinguin de la Colonia din Oamaru a trăit până la 21 de ani. Aceste păsări speciale pot crește până la 4 pui în fiecare sezon de reproducere. Pinguinii albaștri sunt una dintre puținele specii de pinguini capabile să producă mai mult de un ou pe an. Pinguinul albastru este cel mai mic pinguin din lume, care înoată până la 50 km pe zi în timpul sezonului de reproducere pentru a-și menține puii bine hrăniți. El este cunoscut și sub numele de pinguinul mic, pinguinul zână și Korora în Te Reo Maori.
Părăsirea cuibului
"Fledging" este termenul folosit atunci când puii își părăsesc cuibul. Este bine de știut că pinguinii albaștri excretă excesul de sare din alimente prin glandele speciale de deasupra ochilor. Ei lansează și o serie de apeluri pentru a se recunoaște reciproc, a revendica și a-și apăra teritoriul. Pinguinii vin la țărm în grupuri numite plute. Acestea poate fi de doar câțiva pinguini sau de peste 100. Incubarea ouălelor durează până la 36 de zile. Un alt fapt interesant este acela că, pentru a se răcori după înot, micuții albaștri își frământă penele și își țin aripa în sus, departe de corp.
Bine de știut
Pinguinii albaștri sunt activi numai pe uscat, noaptea. Un record pentru conservaționistii din Noua Zeelandă este faptul că, în sezonul 2017-2018, la colonie au fost depuse 519 ouă, ceea ce înseamnă că programul de conservare merge excelent. Bine de știut este și faptul că pinguinii albaștri își impermeabilizează partea exterioară a penelor, scufundându-și ciocul într-o glandă de lângă coadă și frecându-l prin pene. În timp ce partea exterioară a penelor acționează ca un "spărgător de vânt" și este impermeabilizată, partea interioară a penei este pufoasă și prinde un strat de aer izolator. Pinguinii albaștri au și o serie de prădători pe mare, inclusiv rechini, lei de mare și foci leopard. Ei au un cârlig la capătul ciocului și vârfuri spinoase pe limbă, pentru a ajuta la ținerea și la înghițirea pradei alunecoase. În timp ce pinguinii ajung la țărm în grupuri numite "plute", atunci când sunt pe mare își caută hrană individual. Viteză maximă a pinguinului pitic este de până la 8 km pe oră. Năpârlirea anuală se petrece între ianuarie și martie, atunci când pinguinii vor rămâne continuu pe țărm timp de aproximativ 2 săptămâni. Când își caută hrana în mare, pinguinii stau sub apă doar 20-30 de secunde, însă se scufundă în medie de 800 de ori pe zi. Pinguinii sunt foarte confortabili în sezonul rece din cauza unui strat de grăsime de sub piele. Nu este însă o viață lipsită de primejdii, pentru că, în timp ce cuibăresc, micuții albaștri se confruntă cu amenințări de la un număr de prădători de uscat, inclusiv câini, pisici, șobolani sau dihori. La începutul anilor 2000, a fost finalizat un centru de vizitatori și două tribune, iar astăzi colonia de pinguini albaștri este cea mai mare atracție turistică din Oamaru, cu un număr de peste 75.000 de vizitatori anual.
În loc de încheiere
Recent, am vizitat Oamaru, iar ceea ce ați citit aici sunt impresiile mele de călătorie. A fost o plăcere extraordinară să descopăr acest oraș minunat, departe de agitația și tumultul neîntrerupt al Aucklandului. Oile, caii și văcuțele de pe dealurile sudice, oceanul cu valuri demne de o capitală a surfului, colonia de pinguini albaștri pitici, dealurile acoperite cu galbenul gorse, bolovanii din Moeraki, agitația Dunedinului, frumusețea Liceului Catolic St. Kevin și oamenii, mai mult decât orice, acești oameni minunați care ne-au primit ospitalieri, amintindu-mi de multe ori de tradiționala ospitalitate românească. Voi reveni pe aceste locuri cu plăcerea revederii unui prieten drag. Pe curând!
Commentaires