ORAŞUL ŞI MUNTELE
- angelogeorge988
- 12 iun.
- 5 min de citit
Seria: Puy de Sancy – Vulcanul cel Mare.
Pentru vara lui 2021, planul era să parcurgem cel mai înalt vulcan din Franța, Puy de Sancy, și să vizităm orașul Mont-Dore, situat la poalele sale. Dar odată ajunși aici, am avut surpriza și bucuria de a descoperi încă un oraș care să fie văzut: Bourboule!

Și un munte în plus de străbătut: Banne d'Ordanche!

Cum am ajuns acolo? Inițial, trebuia să ne cazăm la Mont-Dore pe toată durata vacanței noastre. Dar o serie de circumstanțe ne-au obligat să căutăm o altă locatie după prima jumătate a sejurului; și am găsit-o la Bourboule, la câțiva kilometri distanță. Iar ceea ce ar fi putut afecta negativ vacanța noastră s-a dovedit a fi un avantaj atunci când am descoperit orașul și muntele din împrejurimi.

Originea orașului - legenda
La începuturile timpului, nu exista aici decât un masiv stâncos, aproape imposibil de locuit. Atunci, localnicii au implorat Zânele, zeitățile lor protectoare, să le vină în ajutor, iar acestea au acceptat. De pe stânca lor de granit, folosind bagheta lor magică, au făcut să apară o câmpie suficient de vastă ca ei să își construiască casele acolo. Iar ca răsplată pentru credința lor, zânele au făcut să apară și un izvor de apă „miraculoasă”! De atunci, stânca a primit numele “Roche des Fées” – Stânca Zânelor; situată la 945 de metri altitudine, aceasta este ușor accesibilă după o drumeție lejeră de maximum 45 de minute. Aici, Zȃnelor le-a fost ridicată o sculptură în semn de recunoștință.

Conform legendei, tot atunci și tot prin magia baghetei zânelor ar fi apărut și râul Dordogne. În realitatea geografică, acesta este rezultatul unirii a doi torenți montani care coboară de pe Puy de Sancy: Dore și Dogne. Indiferent de versiune, cert este că râul izvorăște în apropierea orașului Bourboule. Locuitorii și turiștii se pot bucura de o plimbare liniștită și fermecătoare pe malurile sale, admirând în același timp și frumoasele clădiri care îi jalonează trecerea.

Apa „miraculoasă” a Zânelor
Activitatea balneară a început probabil în epoca galo-romană în Antichitate; în jurul anului 1450, prima „Casă a Băilor”, cu căzile sale rustice din lemn, a fost inaugurată la baza „Stâncii Zânelor”. În 1854, proprietățile termale ale “apelor” de aici au primit confirmare științifică; în consecință, stabilimente dedicate tratamentelor balneare au fost construite. Cele mai importante și impozante: Choussy în 1872 (sus) și „Les Grands Thermes” cu cupole neobizantine în 1877 (jos).

În consecință, pe la 1900, modestul sat de la poalele „Stâncii Zânelor” s-a transformat într-o adevărată „regină a stațiunilor balneare”, dobândind un renume internațional! Apar acum numeroase clădiri în conformitate cu prescripțiile arhitecturale ale Belle Époque (perioadă cuprinsă între 1871 și 1914, când Franța a cunoscut o dezvoltare atât industrială, cât mai ales culturală și artistică extrem de puternică). Vile frumoase, palate, un cazinou a cărui fațadă este clasificată ca monument istoric, clădirile termale, elegantele cariatide ale Primăriei, tot atâtea mărturii vii ale acestei perioade.

O clientelă de oameni bogați, dar și numeroase vedete și chiar personaje regale, venea aici pentru „cure balneare” cu o apă bicarbonatată și bogată în oligoelemente, ideală pentru tratarea afecțiunilor căilor respiratorii și dermatologice, a alergiilor, precum și pentru stimularea dezvoltării copilului. Conținutul ridicat de arsenic din apă i-a adus localității Bourboule porecla de „Regina arsenicului”. Vara, o dată pe săptămână, se organizează acum o vizită cu ghid pe această temă; în fapt, o modalitate ingenioasă pentru a face ca turiștii să viziteze locuri minunate și să cunoască povestea lor.

O altă inițiativă menită să sporească atractivitatea orașului: vizite cu ghid la căderea nopții. Scopul lor: să ofere turiștilor posibilitatea de a admira clădirile elegante magnific iluminate, ascultând în același timp explicații îmbinând faptele istorice și povestioare cu privire la acestea sau despre personalitățile celebre care le-au locuit.

Astfel de inițiative sunt mai mult decât necesare, deoarece Bourboule nu poate concura nici cu amenajările pentru practicarea sporturilor de iarnă, nici cu posibilitățile de drumeții oferite de orașul vecin, Mont-Dore (de citit: „Mont-Dore, nobil de Sancy”). El nu dispune de atuul „Puy de Sancy”, situat în apropierea acestuia din urmă.

Muntele
Și totuși, lângă Bourboule se înalță “Banne d'Ordanche”, un munte vulcanic la 1515 metri de altitudine. Vulcanul s-a oprit din erupție în urmă cu aproximativ două milioane de ani, apoi a fost erodat de ghețari. Piatra din care este alcătuită este numită acum „ordonchit” datorită faimei dobândite de vulcan. Silueta deosebită a vârfului său explică originea numelui său: „banne” înseamnă „corn” în dialectul local numit „auvergnat” și aparținând limbii „occitane” vorbite odinioară în regiune.

Există mai multe trasee de drumeție pentru a explora muntele și împrejurimile sale. Magnifica noastră echipă, alcătuită din mine, Angelo, soția mea Irina și copiii noștri, Vlad (cel mic) și Radu (cel mare), a ales un magnific traseu ȋn buclă; a fost ultima noastra drumeţie din aceea vacanţă, un fel de a termina „en fanfare” sejurul nostru în Sancy (povestit ȋn: „Puy du Sancy – Vulcanul cel Mare”). Punctul de intrare pe traseu: fermecătoarea aşezare Murat-le-Quaire, la 1 050 de metri altitudine.

Interesant de știut: muntele are o importanță aparte pentru mișcarea „Scout” din Franța. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, aici era un centru de zbor cu planor; în 1956, a fost locul unei mari întâlniri la care au luat parte numeroase grupuri de „Scout”. Ulterior, multe alte grupuri au venit aici pentru a face drumeții sau tabere de vară. De pe urma lor, au rămas diverse amenajări utilizate apoi de ciobanii din zonă.

Banne d'Ordanche este şi o „zonă de pășunat de vară”. Numeroase turme de oi din rasa Rava sunt aduse aici vara să pască, bucurându-se de peisaj, de iarba suculentă și de florile colorate, precum gențianele galbene. De altfel, site-urile turistice oferă sfaturi pentru a se proteja în cazul unei întâlniri cu câinii de pază ai turmelor de oi. Noi nu am avut „norocul” de o asemenea întâlnire, oile lipsind cu desăvârșire din peisaj la momentul trecerii noastre pe acolo.

Pentru a ajunge pe vârf, drumeții au la dispoziție două opțiuni: o potecă de pământ sau o scară de lemn. După ce am urcat de două ori scara care ducea pe vârful Sancy (sus) în vacanța noastră, am ales de această dată poteca de pământ (jos). În plus, aceasta se afla în traseul nostru, în timp ce scara era pe partea opusă celei dinspre care veneam noi. Or, noi eram prea nerăbdători să ajungem la vârf pentru a mai face ocolul vârfului.

Nerăbdarea noastră de a ajunge acolo sus era justificată de promisiunea de priveliști frumoase; și așa a și fost; efortul nostru de a urca pe vârf, un urcuș care nu a fost intens fizic și nu a prezentat nicio dificultate tehnică, a fost răsplătit cu o priveliște magică la 360°. O tablă de orientare din lavă cristalizată ne-a îndreaptat privirea spre Puy de Sancy și creasta sa. De asemenea, a fost posibil să zărim „Chaîne de Puys”, munții pe care i-am urcat anul trecut (de citit: „Puy de Pariou - Vulcanul Magnific”). O singură condiție: vremea să fie frumoasă, soarele să strălucească.

Dar noi am avut norocul de data asta. Chiar dacă Vlad și Radu poate că nu au fost de acord 100% că am fost norocoși, ei au trebuit să se supună probei „ședința foto a lui tati”! Și când eram acolo sus, pe vârf, și la coborârea de acolo, de această dată pe scară.

Drumul de întoarcere ni s-a părut mai lung decât cel când am urcat. Era fals, bineînțeles, pentru că distanța era aceeași; pur și simplu mergeam mai încet de data aceasta, privind adesea înapoi spre vârful în formă de «banne» - corn, deja nostalgici după el și, în general, după vacanța noastră care se încheia aici.

Înainte de a ajunge la parcarea unde lăsasem mașina, am mai străbătut o dată pădurea. Murmurul frunzelor copacilor, cântecele păsărilor, frumusețea ierbii verzi: totul părea să ne spună «La revedere, până data viitoare».

Un video cu zona Bourboule și Banne d'Ordanche.




Comentarii