În acest articol veți descoperi una dintre cele mai frumoase și vizitate plaje din Noua Zeelandă. Trăind în Auckland am avut și am privilegiul de a vizita acest colț de rai de nenumărate ori, în sfertul de secol trăit în această țară superbă. Piha se află la 39 de kilometri vest de centrul orașului Auckland, pe coasta Mării Tasmaniei, la nord de portul Manukau și la marginea vestică a lanțurilor Waitākere. Imediat la nord de Piha se află White's Beach, iar imediat la sud este Te Unuhanga-a-Rangitoto/Mercer Bay. Accesul pe teren la ambele se face doar pe jos. Cele mai apropiate plaje accesibile pe drum sunt Karekare la sud și Anawhata la nord.
Plaja cu nisip negru și istoria sa
Plaja Piha, cu nisipul său negru emblematic, este una dintre cele mai faimoase zone din Auckland. Stânca Leului (Lion Rock) se află în mijlocul plajei, iar fundalul este asigurat de pădurea temperată subtropicală lanțurile Waitakere. Piha a fost inițial o așezare māori, în care s-a stabilit tribul Te Kawerau a Maki, iar numele „Piha” provine de la numele original al stâncii cunoscută acum drept Stânca Leului. „Te Piha” înseamnă unduirea divizată de la prova canoei cu care au sosit în Noua Zeelandă membrii tribului. În această zona turistică au existat, de-a lungul timpului mai multe sate și fortificații Māori, numite pā. Acestea erau un fel de fortărețe construite simplu, însă foarte solide, și care și-au făcut pe deplin treaba în timpul Războaielor Noii Zeelande, care au fost confruntări dure între populația băștinașă și coloniștii britanici. Există, la nordul acestei plaje, un promontoriu numit Te Waha Point. Aici cresc foarte mulți copaci karaka, asociați cu fostul pā. Stânca Leului a fost și ea locația unei fortificații, numită Whakaari pā. Cercetările arheologice au dezvăluit rămășițe de platforme, miezuri și terase pe Stânca Leului, precum și fragmente de textile tradiționale, care datează dintr-o perioadă de dinaintea contactului european din jurul anilor 1700-1800. Din păcate, siturile arheologice incipiente din jurul Whakaari pā nu sunt bine conservate, din cauza eroziunii permanente a stâncii. Această eroziune îmbracă toate formele cunoscute, fiind distrusă încet dar sigur de apa sărată, de razele soarelui sau de ploaie. Golful Mercer din sudul localității este cunoscut sub numele Maori de Te Unuhanga o Rangitoto, făcând referire la povestea tradițională a lui Tiriwa, cel care a format golful din Piha, mutând Insula Rangitoto de pe coasta de vest în Golful Hauraki. Numele de Mercer se referă la Andrew Mercer, un colonist din Auckland din anul 1866.
Turismul la început de secol
La începutul secolului al XX-lea, turiştii călătoreau cu autocarul din Glen Eden pentru a se caza la pensiunile din Piha. Europenii au înființat și o moară în Piha, care a funcționat până în anii 1920. De atunci, Piha a devenit mai mult o destinație de vacanță, cu multe case construite în ultimul secol. Piha avea o populație de 984 la recensământul din 2018, o creștere de 126 de persoane (14,7%) față de recensământul din 2013 și o creștere de 162 de persoane (19,7%) față de recensământul din 2006. Majoritatea celor ce locuiesc în Piha sunt europeni.
Titomagnetitele si vulcanul vechi de 20 de milioane de ani
Asa cum am spus, Piha este faimoasă pentru plaja cu nisip negru. Acest nisip a fost creat din eroziunea rocilor vulcanice, venite în principal din zona vulcanică Taupo și măturate în Marea Tasmaniei de râul Waikato. Nisipul este un titanomagnetit cu un conținut ridicat de fier. Ghizii din Piha poartă intotdeauna asupra lor magneți, pentru a arăta nivelul ridicat de metal din nisipurile de fier. O informație interesantă este că întregul lanț Waitakere a fost format dintr-un vulcan vechi de 20 de milioane de ani, iar Stânca Leului (Te Piha) este de fapt ultima rămășiță a unui orificiu vulcanic. Pe lângă cele două plaje pentru surf, există și o lagună adăpostită și mai multe pâraie în zonă. Linia de coastă și lanțurile împădurite Waitākere oferă o serie de plimbări, cu diverse grade de dificultate. O mare parte din plimbările din Waitākere au fost închise din 2018, pentru a limita răspândirea bolii copacilor Kauri (Dieback Disease), un microb purtat pe talpile pantofilor de către turiști sau localnici.
Stânca Leului
Lion Rock este o formațiune naturală care împarte plajele Nord și Sud Piha. Este un gât vulcanic erodat de 16 milioane de ani, numit așa pentru asemănarea izbitoare cu un leu mascul, culcat când este privit din spate (partea țărmului). Stânca Leului este imediat vizibilă pentru vizitatori în timp ce coboară de-a lungul singurului drum de acces spre plajă. Această stâncă a devenit faimoasă nu numai pentru Piha, ci și pentru întreaga Coastă de Vest a Aucklandului în general. Lion Rock a fost prezentă în trecut pe ștampile sau timbre, iar în decembrie 1919, pe Lion Rock a fost realizat un memorial pentru soldații din zonă care au servit în timpul Primul Război Mondial în forțele ANZAC (Australian and New Zealand Army Corps).
Cluburile Salvamar din Piha
Două cluburi salvamar oferă patrule de salvare pentru toată durata verii și o parte din toamnă. Clubul salvamar Piha Surf, casa serialului TV Piha Rescue, patrulează pe secțiunea de plajă la sud de Lion Rock. Serialul a rulat timp de 12 sezoane, de-a lungul a 14 ani la TV1 și a prezentat acțiunile salvamarilor, educând publicul despre siguranța pe plajă, curenții de ruptură și înotul între steaguri. United North Piha Lifeguard Service este responsabil pentru secțiunea de plajă la nord de Lion Rock. Ambele cluburi salvamar oferă zone de patrulare desemnate cu steaguri roșii și galbene, așa cum este obiceiul cu Surf Lifesaving în Noua Zeelandă și în multe alte țări.
Curenții de ruptură
Curenții de ruptură de-a lungul acestei secțiuni de coastă sunt foarte imprevizibili și se pot schimba fără avertizare. Aceștia revendică anual multe vieți, în ciuda eforturilor disperate ale salvatorilor. Cele mai multe dintre aceste cazuri de înecare au loc însă după ce salvamarii părăsesc plaja. Multe dintre acestea provin din rândurile pescarilor de pe stânci, care poartă haine grele și sunt luați de valurile extrem de puternice. Salvamarii sfătuiesc înotatorii să stea între steagurile roșu și galben, în timpul orelor de patrulare. De fapt, este dificil spre imposibil să înoți la Piha, tocmai datorită forței extraordinare a curenților. Salvamarii sfătuiesc turiștii să se aventureze să înoate doar dacă sunt foarte încrezători în capacitățile lor. Din 1992, șase persoane au dispărut din zona Piha fără urmă, cel mai recent caz fiind al unui adolescent francez. Nici o urmă nu a fost lăsată de nici unul dintre acești oameni și nici unul dintre ei nu a fost găsit. Această plajă este renumită însă și pentru surferii din întreagă lume. Acest sport spectaculos a fost introdus în Noua Zeelandă exact în această locație, în anul 1958, de către doi salvamari și practicanți ai surfingului din California (Bing Copeland și Rick Stoner).
Pădurile de coastă și simbolurile Noii Zeelande
Pădurea de coastă din jurul plajei are o mare varietate de copaci. Marea majoritatea a acestora sunt Pohutukawa, copaci nativi cunoscuți și sub numele de „Pomii de Crăciun ai Noii Zeelande”, deoarece înfloresc cu flori roșii strălucitoare în perioada Crăciunului. De asemenea, copacii tineri Kauri încep să se întoarcă în jurul localității Piha, în zonele absolut protejate. Piha găzduiește multe păsări native din Noua Zeelandă, cum ar fi Kererū, faimosul porumbel de lemn. În aceste locuri, ca în multe părți din Noua Zeelandă, se efectuează activități de combatere a dăunătorilor (posumi și rozătoare) pentru a încerca să încurajeze mai multe păsări native să revină în aceste păduri. În plimbările din zonă veți vedea păsări precum Fantails (Piwakawka), Tui și Pukeko.
Ponga
Feriga argintie este o icoană a Noii Zeelande, care este văzută pe tricourile echipelor noastre sportive naționale, cum ar fi echipa națională de rugby All Blacks. Maori l-au numit "Ponga", iar numele științific este "Cyathea dealbata" și apare în mod natural doar în Noua Zeelandă. Pădurea tropicală din jurul localității Piha este o locație ideală pentru că acești pomi să crească nestingheriți.
Atenție, motor!
Locații precum Lion Rock și plajele cu nisip negru de la Piha au apărut în multe seriale și reclame TV locale și internaționale. Serialul internațional "Power Rangers" folosește Piha drept loc de filmare, la fel ca și seria "Shanara Chronicles". Serialul TV australian "800 de cuvinte" a folosit Piha drept una dintre locațiile sale, iar plaja Piha a fost chiar și plaja din Normandia în filmul lui Tom Selleck "Ike: Countdown to D-Day"!
Să ne începem excursia la Piha
Sosind pe unicul drum de acces numit, cum altfel decât, Piha Road (în paranteză fie spus, am admirat întotdeauna simplitatea britanică în materie de nume). Aproape de coborârea spre plajă acesta se transformă în Seaview Road. La un moment dat, drumul se bifurcă în Marine Parade Road Sud (care merge spre stânga) și Marine Parade Road Nord (care înaintează spre dreapta). Vrem să mergem la plajă, iar copiii vor să înoate, așa că apucăm spre stânga. Zona este absolut magnifică, oferind turiștilor nenumărate opțiuni. Prima dintre acestea este mersul la plajă, care se poate accesa mergând un minut printre dunele de nisip. Acestea sunt mereu în proces de construcție naturală, adăpostind populațiile protejate de petreli, o pasăre minunată aflată într-un program agresiv de recuperare, după ce ajunsese aproape de extincție.
Talazo-terapie la plajă
Plaja cu nisip negru din sud este situată între Stanca Leului și Insula Taitomo. Este o plajă mică, cu nisip fin, fără nici un fel de pietre. Fundul apei este la fel, singurul pericol fiind cel al înotului, care este aproape imposibil fără un surf. Copiii, ca și adulții, se pot distra de minune în apa superbă, într-un ritual care se numește talazo-terapie. Ceea ce se traduce prin statul în apă, până la brâu, primind loviturile valurilor puternice. Vara, când apa este foarte potrivită ca temperatură, această activitate este o plăcere, iar turiștii stau în apă cu orele. Am fost la această plajă de foarte multe ori, cu familia, iar copiii nu pot fi scoși din apă!
Deliciul turiștilor străini
Aici am văzut și turiști străini care admirau plaja, golful și rocile cu gura căscată. Fotografiile vă vor oferi o incursiune de vis în acest loc superb, chiar dacă sunteți doar în față computerului sau pe telefonul personal.
Scoici în abundență
Exact în acest loc, părțile laterale ale Insulei Taitomo oferă ocazia de a admira stelele de mare și de a colecta scoici pentru consum. Există desigur o limita de 50 de scoici pe persoană, dar abundența acestora nu creează probleme doritorilor de a încerca aceste delicatese culinare, reunite generic sub numele de fructe de mare.
Stelele de mare
Copiii aleargă de la un perete la altul, minunându-se de multitudinea de viețuitoare și plante. Pot vedea sute de scoici în pepiniere ad-hoc și plancton, mult plancton. Se numește kelp, este de un galben maroniu, și formează adevărate păduri acolo unde oceanul mângâie cu valuri plaja întinsă ca în palmă.
Cornul abundenței
Stelele de mare sunt atașate de stâncile vulcanice cu sutele. Se adaptează ușor la orice suprafață, mai ales la cea atât de poroasă a scoriei. Acest veritabil corn al abundenței este așezat într-un loc perfect, în bătaia permanentă a soarelui și într-o poziție aerisită, în contact permanent cu apa oceanului Pacific.
Insula Taitomo și golful de vis
Insula Taitomo este singura bucată de pământ de pe Coasta de Vest deținuta de tribul (iwi) Te Kawerau a Maki. Numele ei face referire la trecerea prin stâncă, un fel de cavernă. Această trecere este spectaculoasă și este folosită de pescari pentru a accesa periculoasele stânci. Primii coloniști au numit-o Insula Iepurelui (Rabbit Island) sau Insula Cămilei (Camel Rock) din cauza aspectului său distinctiv. Taitomo încheie plaja Piha la sud, iar Stânca Leului o străjuiește la Nord. Aceste două insule care se completează reciproc îi oferă acestui loc minunat peisajul distinct. Pe Insula Taitomo se află doar foarte puțină vegetație, reflectând poziția sa foarte expusă la intemperii și eroziune, această fiind constant măturată de vânt și de stropii de sare. Principalele specii care apar în mod natural sunt ierburile de coastă. Arborele Pohutukawa nu este prezent în mod natural, dar a fost plantat de către localnici.
Cascada Kitekite
La aproximativ 2 km în interior, pe pârâul Glen Esk, se află Cascada Kitekite care, deși nu este foarte mare, este foarte pitorească. Numele cascadei este, foarte probabil, o eroare de scriere în Te Reo Maori. Se crede că numele original a fost Ketekete, ceea ce s-ar traduce printr-un sunet de click, prin care se armează înainte de a se porni o ambuscadă. Traseul nostru începe la capătul Glen Esk Road, acolo unde trebuie să ne asigurăm că urmăm instrucțiunile de la stația de curățare kauri dieback, pentru că nici un strop de pământ nu trebuie să intre sau să părăsească zona restricționată. Verificăm vechiul trunchi Kauri de la intrare, constatând care era dimensiunea copacilor ce erau tăiați, când era în funcțiune moara de cherestea din Piha. Platforma de lemn care ne conduce spre cascadă a fost modernizată și redeschisă în 2019. Ideea este de a rămâne pe această pistă de lemn tratat, pentru a proteja prețioșii noștri kauri. Pe măsură ce urcăm spre cascadă, tufișul se schimbă.
Pădurea Waitākere primește multă ploaie, ceea ce înseamnă că devine luxuriantă, aproape tropicală, și plină de tot felul de copaci, arbuști, ferigi și mușchi. Cascadă Kitekite este, de fapt, o frumoasă succesiune de cascade mai mici. Înotul este posibil în toate anotimpurile (deși este recomandat numai în timpul verii) într-o piscină chiar deasupra cascadei. În partea de jos a acesteia se află o zonă de picnic adăpostită, foarte populară printre familiile venite la plimbare în timpul verii. Există o altă piscină între căderile de sus și cele de jos, dar această este închisă din cauza bolii ce afectează arborii Kauri. La aproximativ 2 km în interior, pe pârâul Piha, se află un mic canion, iar la 1 km sud de South Beach se află „The Gap” (foto), care la reflux oferă o altă lagună.
Plaha lui White, prin punctul Te Waha
De aici înainte, mai există o singură opțiune de traseu, înainte de a ne întoarce și lenevi la plajă. Urmăm drumul spre plaja nordică, spre câteva peșteri de plajă. Din când în când, în special în timpul fluxului, apa năvălește pe plajă, inundând cavernele și spălând nisipul negru, îmbibat cu ferite. Ne angajăm într-un suiș destul de simplu, printr-o pădure răcoroasă, urmând faleza care urcă în înălțime. Din când în când, câteva găuri în frunziș ne arată, în toată splendoarea sa, plaja nordică din Piha, împreună cu Stânca Leului, în depărtare.
Traseul Laird Thomson
Odată ajunși în punctul cel mai înalt, priveliștea ne taie respirația. În stânga sau în dreapta, toate bucuriile mici ale vieții pălesc în față superbității absolute. Oceanul nemărginit, plajele cu nisip fin, soarele generos și briza ce ne mângâie obrajii, sunt tot atâtea recompense pentru călătorii ce ajung în acest punct magnific. Uitându-ne spre ocean, în stânga este plaja Piha, iar în dreapta este faimoasa plajă White’s. Aceasta este o plajă mică, ce se poate admira din punctul Te Waha, care a fost locul uneia dintre fortărețele pā ale populației Māori. Astăzi, acest mic promontoriu, înconjurat de stânci abrupte, găzduiește petrelii cu față gri, care cuibăresc în pământ în jurul rădăcinilor pohutukawa.
Cum se ajunge la plajă
La White’s Beach se poate ajunge fie urcând pe traseul Laird Thomson Track, care curge din golful Kohunui, la capătul North Piha, fie luând Marawhara Walk (intrarea de pe North Piha Road, vizavi de campingul North Piha Campers' Club), care apoi se alătură White's Beach Track care urcă destul de repede până la Anawhata Rd. Pe această plajă incredibilă nu se poate înota, pentru că nu există salvamari. Singura opțiune, și ea riscantă, este să vă aventurați, numai dacă este o vreme absolut calmă.
Scurt istoric
Plaja poartă numele lui Francis White, un fierar, al cărui fiu Francis a negociat achiziționarea unei mari părți a terenului de pe Coasta de Vest de la Te Kawerau a Maki. În 1861, Francisc a câștigat o subvenție de coroană pentru 600 de acri la nord de Piha. Probabil că acesta spera să recolteze toți arborii kauri din zonă, dar copacii au rămas în picioare, din cauza dificultăților de a scoate buștenii.
Pe urmele lui Edmund Hillary
Terenul de la White’s Beach a fost achiziționat de Jim Rose de la HA Mobbs în 1925. Fiica lui Jim, Louise, s-a căsătorit cu Edmund Hillary, primul om din lume care a urcat pe Everest. Sir Edmund Hillary și-a făcut o mare parte din pregătirea fizică, făcând drumeții pe traseele de pe coastă, iar astăzi există aici un lung traseu, numit traseul lui Hillary, care îl comemorează pe acest alpinist pionier. Numai gândul că ai făcut câteva trasee pe care a călcat și Sir Edmund Hillary, poate fi un prilej de mândrie pentru orice vizitator. Și pentru a încheia, să mai spunem că în 1960, punctul Te Waha a fost donat de către Jim Rose către Parcul Regional Piha.
În loc de încheiere
Fotografiile, experiențele personale, mărturiile turiștilor și ale tuturor cunoscătorilor, conduc către o concluzie extrem de simplă: dacă aveți ocazia, dacă veți ajunge vreodată în Noua Zeelandă prin Auckland, trebuie să includeți Piha pe lista obiectivelor de vizitat. Asemenea minunății, într-o zi senină de vară, vă vor încânta sufletele și vă vor face să vă îndrăgostiți de această țară minunată. Dacă nu o iubiți deja!
Comments