Pentru noi, Angelo şi George, muntele Retezat este şi va rămâne pe veci 'muntele sufletului nostru'. L-am parcurs de două ori, în 1988 şi în 1991 şi el ne-a marcat pentru totdeauna. În 2010, eu, Angelo, l-am dus acolo pe fiul meu cel mare, Radu, ca să cunoască şi el acest munte de poveste. La rândul lui, Radu s-a îndrăgostit şi el de Retezat, de stâncile şi lacurile lui. În 2011, noi am revenit aici hotărâţi să îi parcurgem traseele pentru a-i arăta dragostea noastră.
Revanşa
Expediţia noastră în Retezat din 2010 a fost afectata de ploi şi nu am putut să mergem peste tot pe unde am fi vrut (citiţi «În inima Retezatului»). Anul acesta, noi am revenit mai puternici, mai bine pregătiţi şi echipaţi; mult mai experimentaţi, de asemenea. Timpul este frumos şi noi vom parcurge traseele cele mai dificile, dar şi cele mai spectaculoase. După semi-eşecul de anul trecut, acum este ora REVANŞEI noastre. Aceasta este povestea ei.
Ziua 1: Poiana Pelegii–Bucura Lac–Curmătura Bucurei. Durata: 3 ore.
Venim de la Bucureşti cu un tren de noapte, dormind la cuşetă. Coborâm în micuţa gară Subcetate, de unde un particular ne transportă până în Poiana Pelegii. Plecăm imediat către Lacul Bucura pe traseul marcat cu 'cruce roşie'; Retezatul ne aşteaptă să îi (re)descoperim măreţia şi minunile sale.
Urcăm, căci este o diferenţa de vreo 400 metri de altitudine între cele două puncte; pe alocuri, urcuşul este uşor, alteori este mai abrupt. Rucsacii sunt grei, căci conţin echipamentul de camping şi cele necesare pentru traiul în inima muntelui. Dar soarele străluceşte cu putere, iar peisajul afişează frumuseţea specifică muntelui nostru iubit. Nici nu mergem, nici nu înaintăm pe traseu.
Zburăm
Dar fără a înceta o singură clipă să fim foarte atenţi pe unde şi cum călcăm – este legea muntelui care trebuie să fie respectată cu stricteţe pentru a evita un pas greşit sau o căzătură cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave (o luxaţie fiind una din cele mai mărunte). Şi două ore mai târziu, ajungem la Bucura.
Refugiul
Respectând regulile, ne prezentăm la refugiu pentru a-i informa pe salvamontişti de sosirea şi intenţiile noastre. Regăsim câteva cunoştiinţe făcute anul trecut; cum Radu le-a lăsat impresie puternică, ei se interesează ce drumeţii a mai făcut între timp. Montăm cortul şi ne aranjăm lucrurile. Adrenalina continuă să pulseze în noi: suntem în inima Retezatului, acolo unde este o bucată din inima noastră. Deci, se impune o tură până pe Curmătura Bucurei pentru a admira lacul de sus şi a spune: suntem acasă.
Dirigintele de santier
Şi ziua încă nu s-a sfârşit, căci un grup de tineri se apropie de noi. Îi privesc nostalgic – mi se pare că revăd grupul din care făceam parte eu şi George când am venit prima dată aici, în 1988. Aleg să îşi instaleze corturile lângă al nostru; înţeleaptă decizie, căci văzându-i cum se chinuie cu montarea lor, Radu îsi asumă rolul de 'diriginte de şantier'. În scurt timp tabăra lor este instalată, iar Radu devine eroul lor. Şi este numai începutul, căci va urma…
Ziua 2: Bucura–Lacul Zănoaga–Bucura. Durata: 8 ore.
Bine de ştiut: Lacul Zănoaga trebuie să fie văzut; când iubeşti muntele şi vii în Retezat, este obligatoriu să îi faci o vizită. Este al doilea lac ca mărime din masiv şi cel mai adânc lac glaciar din România – 29 de metri. S-a născut cam cu 200.000 de ani înainte în urma topirii unui enorm gheţar. Traseul Bucura – Zănoagă este marcat cu 'triunghi roşu', fiind comun pe prima sa parte cu traseul 'Circuitul lacurilor', marcaj 'punct roşu'. De la Bucura până la Zănoaga se fac în medie cam 5 ore, incluzând pauzele; există mai multe pasaje dificile de urcare şi coborâre abruptă pe stâncă, precum şi bârne înguste de parcurs. Este un traseu pentru montaniarzii experimentaţi.
Frumuseţea blondă
Dimineaţa luăm micul dejun şi apoi mergem la Refugiu pentru a afla vremea: soare toată ziua. Vecinii noştri vor să ne însoţească; îi sfătuim să vină cu noi numai pe partea de traseu comună cu 'Circuitul lacurilor', care duce la magnificele lacuri din centrul Retezatului. Poteca urca lejer, noi admirăm crestele şi ne minunăm de frumuseţea lacurilor. Ajungând la Tăul Porţii, ar trebui să ne despărţim de ei, dar băieţii nu sunt de acord: ei vor să meargă cu noi până la Zănoaga. O frumuseţe blondă, singură, îi insoţeşte şi fiecare vrea să îşi încerce norocul demonstrându-i cât de 'tare', cât de priceput este pe crestele şi stâncile Retezatului. Numai că, la sfârşit, cel care va fi impresionat-o cel mai tare cu performanţele sale nu va putea obţine nimic, căci nu are decât 11 ani!
Monomul indian
Deci, ne aşezăm în monom/şir indian şi atacăm cărarea către Şaua Judele. Eu deschid grupul pentru a urma marcajul şi a indica celorlalţi pe unde şi cum să pună piciorul. Radu este 'mătura', cel care închide şirul şi veghează ca nimeni să nu rămână în urmă, să nu se piardă de grup. Traversăm încet, cu grijă, pasajele dificile şi, în cele din urmă, ajungem la Zănoagă – ce imensă plăcere se oferă ochilor noştri când îl vedem.
Micul Comandant Suprem
După o pauză de 30 de minute, suntem gata să ne întoarcem la Bucura. Decis, Radu ne anunţă ca el va fi în capul grupului, hotărât să ajungem la lac înainte de apusul soarelui. Prietenii noştrii sunt mai degrabă amuzaţi şi îl alintă numindu-l 'micul comandant suprem'. Dar Radu nu glumeşte şi ne impune un ritm infernal (din punctul lor de vedere); nu ne slăbeşte nici măcar când traversăm pasajele cel mai dificile, precum în zona Şeii Judelui.
Consecinţa acestui marş (aproape) forţat: atingem Bucura în aproximativ 3 ore – mai puţin chiar decât durata estimată pentru acest traseu. Iar la final Radu afişează o mutrişoară obosită, dar satisfăcut că a realizat magistral ceea ce şi-a propus.
Ziua 3: Bucura–Peleaga–Bucura. Durata: 3 ore
Iniţial, ziua asta ar fi trebuit să fie de pauză pentru a ne recupera forţele înainte de a se ataca 'Marele Circuit'. Deci, petrecem dimineaţa cu prietenii noştri jucând cărţi şi povestind despre drumeţiile noastre prin munţi. Când, pe la vreo 11 ceasuri, Radu ne anunţă că, după el, ne-am odihnit destul şi că vrea să urcăm pe Vârful Peleaga.
Capra neagră
Prietenii noştri refuză fără ezitare spunând că ei nu mai sunt capabili de o altă drumeţie cu el. Deci, plecăm numai noi pe traseul 'bandă roşie', iar Radu, plin de energie, escaladează stâncile întâlnite în drum ca o capră neagră.
Şi astfel, cu el într-o formă olimpică, ajungem pe Peleaga într-un timp record. Facem o pauză mai lungă ca să luăm prânzul acolo, la 2509 metri (înălţimea vârfului Peleaga), privind fermecaţi la ceea ce ne înconjoară. Coborâm apoi la Bucura, la cortul nostru unde vom mai dormi o noapte înainte de a pleca mâine în 'Marea Aventură': parcurgerea 'Marelui circuit', traseul Bucura – Peleaga – Păpuşa – Porţile Închise – Tăul Galeş – Pietrele – Culmea Lolaia – Vârful Retezat – Bucura.
Ziua 4: Bucura–Peleaga–Păpuşa–Porţile Închise–Tăul Galeş–Pietrele. Durată: 10 ore.
Avertisment: 'Marele Circuit' nu există în mod oficial. Noi l-am creat şi denumit astfel, reunind mai multe trasee diferite. Este foarte lung şi greu din punct de vedere fizic; cuprinde multe zone cu dificultate tehnică mare. Îl recomandăm numai montaniarzilor experimentaţi şi care nu îşi asumă riscuri inutile (şi cele două condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ; este ceea ce nu au făcut, pe 22 aprilie 2017, adulţii grupului, iar Erik şi Geta au plătit cu viaţa!). Mâncăm bine dimineaţa şi ne pregătim rucsacul cu cele necesare pentru cele două zile departe de tabăra noastră. Începem cu urcuşul către Peleaga pe traseul 'cruce galbenă, ce l-am parcurs deja anul trecut.
Bolovanii
O pauză scurtă sus, pe acest vârf magnific, şi apoi plecăm către Păpuşa, 2508 metri, al doilea ca mărime din Retezat; traseul are acelaşi marcaj 'cruce galbenă'. Nu este dificil fizic, coborâm puţin către Şaua Pelegii înainte de a urca uşor către Păpuşa. Atenţie totuşi: cea mai mare parte a timpului mergem pe bolovani de diverse forme şi mărimi; prin urmare, considerăm că traseul prezintă o dificultate tehnică 'moderată'.
Lucrurile serioase
Ei şi de aici trecem la 'lucruri serioase': plecăm către Tăul Galeş pe traseul 'Porţile Închise', marcaj 'bandă roşie'. Parcurgem o creastă de aproximativ 3 km, îngustă şi chiar foarte îngustă pe alocuri. Mai multe porţiuni unde urci şi cobori mai mulţi metri pe stânci extrem de abrupte. Numai prima este prevăzută cu lanţ, celelalte nu. Practic imposibil de trecut fără cunoştinţe solide de căţărare şi/sau un echipament adecvat (de alpinist); întâlnim mai mulţi montaniarzi care fac cale-întoarsă incapabili să le traverseze.
Lacul cu insulă
Nu este cazul nostru, căci învăţasem tehnicile necesare în drumeţiile noastre anterioare în Piatra Craiului (ce le vom povesti în curând pe blog). Dar recompensa eforturilor noastre nu întârzie să se prezinte în faţa ochilor noştri: imense pante cu grohotişuri, creste magnifice. Marele premiu: o vedere perfectă, de sus, către 'Tăul Ţapului', unic în felul lui prin insula pe care o conţine.
Deschiderea Porţilor Închise
Şi când ajungem în 'Şaua Vârful Mare', ne dăm seama că am deschis 'Porţile Închise'. De acum, Radu şi cu mine facem parte din micul grup select al celor care au parcurs acest traseu. De acolo de sus vedem foarte bine Tăul Galeş, de unde pleacă traseul către Cabana Pietrele cu marcajul 'triunghi roşu'. Ne felicităm călduros, pentru că am reuşit să parcurgem cu brio 'Porţile Închise' şi începem să coborâm către lac. Panta este plină de pietre şi stânci, ceea ce înseamnă că trebuie să acordăm o atenţie sporită marşului nostru. Suntem obosiţi şi euforici, cockteil care poate să te împingă cu uşurinţă către un accident.
Traseul până la Pietrele îl parcurgem în puţin mai mult de două ore, fiind destul de uşor; poteca este mai mult pe pământ, chiar dacă mai sunt şi pietre şi stânci pe ici şi colo. Cabana e plină ochi, dar cabanierul găseşte unde să ne cazeze şi pe noi; cu atât mai mult cu cât povestea drumeţiei şi pozele noastre fac senzaţie printre cei care se află acolo.
Ziua 5: Pietrele–Culmea Lolaia–Retezat–Bucura. Durată: 9 ore şi 30 de minute
Bine de ştiut: există două trasee de la Cabana Pietrele până pe vârful Retezat. Cel mai spectaculos, dar şi cel mai dificil este 'bandă galbenă'; recomandat numai celor experimentaţi şi cu o bună condiţie fizică. Pentru ceilalţi, recomandăm traseul 'triunghi albastru' pe la Lacul Stănişoara. Noi am ales primul traseu pentru a doua parte a 'Marelui Circuit'. După un mic dejun copios si o şedinţă foto, plecăm însoţiţi de încurajările călduroase ale colocatarilor noştri. Începem printr-un urcuş intens, pe o pantă abruptă şi escaladând numeroasele stânci întâlnite în drumul nostru. În cele din urmă, într-un târziu reuşim şi ieşim în creastă.
Marele Circuit
Parcurgem creasta, traversăm cele două vârfuri Lolaia (Lolaia Nord şi Lolaia Sud) pentru a atinge Şaua cu acelaşi nume. Nu ne dăm seama nici de timpul care trece şi nici de drumul pe care îl parcurgem; chiar şi dacă câteodată calea este îngustă şi sunt şi porţiuni dificile când trebuie să escaladăm stâncile întâlnite în drum. Priveliştile spectaculoase care se succed în jurul nostru – crestele munţilor şi vârfurile lor, Lacul Gemenii în Rezervaţia Ştiinţifică (interzisă drumeţiilor) – ne farmecă atât de tare că uităm tot ce nu are legătură cu acestea.
Rezervaţia Stiinţifică
Ajunşi în Şaua Lolaia, ne tragem sufletul şi atacăm ultima urcare către Vârful Retezat. Urcuşul este abrupt, pietrele şi stâncile se pun în calea noastră, dar nu reuşesc nici măcar să ne încetinească; în fond, ele fac parte din magia Retezatului. Fără ele, nu am avea Retezatul pe care îl iubim atât de mult. Ajunşi pe vârf, facem o pauză prelungă pentru a admira priveliştea magnifică pe care o avem de acolo de sus; dar şi pentru a povesti traseul nostru celor care au ajuns acolo urmând celelalte trasee. O şedinţă foto şi plecăm către Bucura, încă o dată salutaţi şi încurajaţi călduros de restul montaniarzilor. Soarele străluceşte puternic şi nici un nor nu se arată la orizont. Înaintăm încet pentru a profita din plin de splendorile întâlnite în drum: lacurile din Rezervaţia Stiinţifică mai întâi; cele din centrul masivului apoi.
Revanşa
Şi aşa ne luăm revanşa anul acesta după semi-eşecul de anul trecut cauzat de timpul ploios pe care l-am avut atunci. Câteva ore mai târziu, ajungem la Bucura, de unde am plecat ieri dimineaţă şi închidem cercul: 'Marele Circuit', cele mai frumoase şi spectaculoase trasee din Retezat, noi le-am parcurs. Dormim neîntorşi noaptea următoare.
Ziua 6: Bucura–Curmătura Bucurei–Bucura–Poiana Pelegii. Durată: 4 ore
Dimineaţa luăm micul dejun cu salvamontiştii şi alţi montaniarzi dornici să asculte povestea drumeţiei noastre de două zile. Urcăm încă o dată pe Curmătură Bucurei pentru a ne lua rămas bun de la lac şi de la Retezat de acolo de sus; revenim să ne strângem lucrurile, demontăm cortul şi luăm sacul cu deşeurile noastre: muntele trebuie să rămână curat după noi. O ultimă şedinţa foto şi plecam către Poiana Pelegii, însotiţi de felicitările salvamontiştilor şi ale celorlalţi montaniarzii, unii gândindu-se deja să meargă şi ei pe traseul pe care tocmai îl parcursesem.
Nostalgii şi marea plecare
Puţin trişti, nostalgici, lăsând în urma noastră Retezatul nostru iubit, ajungem în Poiana Pelegii. În timp ce aşteptăm taxiul, ne vorbim între noi şi hotărâm să revenim aici cu Vlad, fratele mai mic al lui Radu. Trebuie să îi arătăm şi lui acest munte magic, să îl învăţăm să-l iubească; să îl învătăm să cunoască şi să respectele legile muntelui. Data aleasă: vara lui 2018, atunci când va avea şi el 11 ani. Din păcate, în vara şi toamna lui 2012, în România se produc schimbări cu care nu sunt de acord; în consecinţă, părăsim definitiv ţara pentru a ne stabili în Franţa (citiţi 'România la răscruce: Vestul sau Rusia?'). Dar Vlad va primi 'botezul muntelui’, în 2023, în Alpii Francezi, masivul Belledonne.
În curând: Belledone 2023 – Vlad şi Alpii
Harta Masivului Retezat cu toate traseele descrise în articolul de călătorie
Prezentare: Rezervaţia Stiinţifică Gemenele
Rezervația Științifică Gemenele este o arie protejată de interes național situată în zona centrală a Parcului Național Retezat, cu o suprafată de 1630 ha și corespunde categoriei I IUCN (rezervații științifice). Rezervația Științifică Gemenele a fost înființată în anul 1955. În rezervație se asigură un regim strict de protecție, prin care habitatele sunt păstrate în starea lor naturală, fiind permise doar activitățile științifice, cu acordul Academiei Române.
Rezervația Științifică Gemenele este o arie protejată de interes național situată în zona centrală a Parcului Național Retezat, cu o suprafată de 1630 ha și corespunde categoriei I IUCN (rezervații științifice). Rezervația Științifică Gemenele a fost înființată în anul 1955. În rezervație se asigură un regim strict de protecție, prin care habitatele sunt păstrate în starea lor naturală, fiind permise doar activitățile științifice, cu acordul Academiei Române.
În 1979 rezervația științifică "Gemenele" a fost inclusă în rețeaua internațională a rezervațiilor prin programul de ocrotire al biosferei coordonat de UNESCO. În rezervaţie se asigură un regim strict de protecţie, prin care habitatele sunt păstrate în starea lor naturală, fiind permise doar activităţile știinţifice (alte activități umane fiind interzise), cu acordul Administraţiei Parcului Naţional Retezat. Aici trăiesc multe din cele 1190 de specii de plante superioare din Retezat, lăsate să se dezvolte liber în habitatul lor natural. În centrul Rezervaţiei Știinţifice Gemenele, la 1770 m altitudine, se găsește Casă Laborator, construită de către Academia Română, unde în trecut se desfășurau diverse cercetări ştiinţifice, realizate de către specialiștii veniţi să observe habitatele aflate în afară oricărui impact uman. Observând procesele naturale dintr-o Rezervaţie Știinţifică, unde natură lucrează în voie, nestingherită, specialiștii pot face comparaţii, sesizând astfel modificările habitatelor din zonele ariilor protejate unde accesul publicului este permis. De-a lungul anilor, în laboratorul din munți s-au desfășurat numeroase activități de cercetare la specia Pinus mugo, realizate de dr. ing. Gheorghe Panzariu. Astfel, s-a evidențiat rolul jnepenisurilor alpine în combaterea eroziunii de suprafață, combaterea avalanselor, protejarea habitatelor unor specii reprezentative pentru zona montană înalta. De asemenea, dr. Gheorghe Coldea a efectuat cercetări botanice concretizate în lucrarea “Flora din Munții Rodnei”. Tot casă-laborator a fost centrul de repopulare a Munților Rodnei cu capre negre aduse din Retezat, Bucegi, Făgăraș și Piatră Craiului și a găzduit expediția de studiere și inventariere a micromamiferelor din zona, condusă de biologul Claudiu Iusan (APNMR). Nu au lipsit cercetări în domeniul ornitofaunei, dendrocronologice, micromamifere, la ortoptere și micromicete, desfășurate de reputați specialiști din țară și străînătate, tot aici fiind punctul de pornire în numeroase expediții pentru cercetători și studenți din țară și străinătate.
Comentários