TE PATI O MATARIKI: STEAUA STRĂLUCITOARE ȘI ANUL NOU MĀORI

Pentru navigatorii polinezieni, cerul era o hartă vie. Cu mult înainte de busole, sextante sau instrumente moderne, ei foloseau stelele pentru a străbate cel mai vast ocean al planetei. Fiecare stea, fiecare constelație, fiecare răsărit și apus aveau un rol precis în orientare. Stelele nu erau simple lumini pe bolta nopții, ci repere, drumuri, profesori și gardieni ai călătorilor.

În cultura Māori, Matariki este roiul de stele Pleiade, un mănunchi de lumini care răsare pentru prima dată la sfârșitul lunii iunie sau începutul lui iulie, deschizând poarta către un nou an în calendarul lunar Māori.

Steagul Kīngitanga de la Waahi, reprezentând cele șapte stele ale constelației Matariki. Deși tradiția māori modernă vorbește despre nouă stele, steagul istoric păstrează reprezentarea veche, cu șapte stele. Pentru mulți māori, el simbolizează identitatea națională, suveranitatea culturală și continuitatea valorilor ancestrale.

Sărbătoarea din Pipiri

Odinioară, oamenii priveau cerul în ultima parte a lunii Pipiri (luna iunie), când luna se subția asemenea unei secere, iar Matariki se ridica încet din întuneric, ca o făclie aprinsă la începutul unui nou ciclu. Zile întregi erau dedicate acestei sărbători. Atunci erau cercetate stelele pentru a întrezări semnele anului ce urma, erau pomeniți cei plecați în lumea spiritelor, iar hrana era oferită cerului ca un dar menit să întărească lumina stelelor și legătura dintre oameni și cosmos. În unele regiuni, începutul anului nu era vestit de Matariki, ci de Puanga (Rigel) sau de alte stele călăuzitoare, fiecare iwi păstrându-și propriile tradiții.

Sculptura „Degetele Mamei Pământ” de la Stonehenge Aotearoa marchează răsăritul stelei Matariki.

Declinul și renașterea Matariki

În cursul secolului al XX-lea, sărbătoarea și-a pierdut treptat locul în viața comunităților. Totuși, în anii 1990, Matariki a renăscut odată cu revitalizarea culturii Māori, redevenind un simbol al identității și al memoriei colective. La 24 iunie 2022, Noua Zeelandă a celebrat pentru prima dată Matariki ca sărbătoare publică națională, marcând oficial întoarcerea unei tradiții vechi de secole.

Focuri de artificii la Wellington (capitala Noii Zeelande) cu ocazia primei sărbători publice Matariki, în 2022.

Legenda lui Tāwhirimātea

Matariki este numele Māori al Pleiadelor, dar și al uneia dintre stelele roiului. Se spune că denumirea provine din expresia Ngā mata o te ariki o Tāwhirimātea – „ochii zeului Tāwhirimātea”. Legenda spune că Tāwhirimātea, zeul vântului și al vremii, s-a înfuriat când cerul și pământul – Ranginui și Papatūānuku, părinții săi – au fost despărțiți de ceilalți copii ai lor. Copleșit de durere și mânie, și-a smuls ochii și i-a aruncat spre cer.

Ei au rămas lipiți de pieptul tatălui său, strălucind ca un semn veșnic al suferinței și al neîmpăcării. De aceea, vânturile sunt schimbătoare și neprevăzute, când blânde ca o adiere, când sălbatice ca furtuna, căci Tāwhirimātea, orbit de propria durere, nu mai poate vedea drumul pe care îl străbate.

Povestea „Ochii lui Matariki” (The Eyes of Matariki) descrie crearea roiului stelar al Pleiadelor în mitologia māori. După separarea forțată a părinților săi, Ranginui (Tatăl Cer) și Papatūānuku (Mama Pământ).

Legenda Matariki

Roiul mai este cunoscut și sub numele Te Tautari nui o Matariki („Matariki fixată în cer”) sau Te Huihui o Matariki („Adunarea lui Matariki”). Există numeroase variante ale legendei, însă una dintre cele mai îndrăgite spune că Matariki este mama, înconjurată de cele șase fiice ale sale: Tupu-ā-nuku, Tupu-ā-rangi, Waipunarangi, Waitī, Waitā și Ururangi. În fiecare an, Matariki și fiicele ei străbat cerul pentru a-și vizita străbunica, Papatūānuku, Mama-Pământ.

Călătoria lor nu este doar o vizită, ci o lucrare tăcută prin care lumea este pregătită pentru un nou început. Fiecare stea își folosește propriile daruri pentru a aduce mauri – energia vie – în diferitele tărâmuri ale existenței. Petrecând timp alături de kuia (bunica) lor, ele învață noi cunoștințe și deprinderi, pe care le păstrează și le transmit mai departe, asemenea unor semințe purtate de vânt către generațiile viitoare.

Tupu-ā-nuku

Tupu-ā-nuku este cea mai mare dintre fiicele lui Matariki. Ea își petrece timpul alături de Papatūānuku, îngrijind plantele și veghează ca acestea să primească tot ce le este necesar pentru a crește puternice și sănătoase. Din ele se nasc kai (hrana), rongoā (leacurile) și kākahu (îmbrăcămintea). Când o vedem strălucind pe cer, ni se amintește că fiecare ființă are propriul ritm al înfloririi și că adevărata creștere înseamnă să ne cultivăm pūkenga – abilitățile – dar și să le încurajăm pe ale celor din jur.

Tupuānuku (Pleione) este steaua asociată cu tot ceea ce se află în pământ. Ea reprezintă, de asemenea, elemente geografice precum munții, câmpiile și văile. Este legată de hrana care crește în sol, atât de la cele cultivate (în grădini), cât și de la cele sălbatice. Numele Tupuānuku este format din două cuvinte: „tupu”, care poate însemna „lăstar nou” sau „a crește”, și „nuku”, o prescurtare a numelui Papatūānuku (Mama Pământ). Tupuānuku se află în domeniul lui Rongo-mā-Tāne, atua (zeitatea) agriculturii.

Tupu-ā-rangi

Tupu-ā-rangi iubește să cânte. Papatūānuku o conduce prin te wao nui, marea pădure, unde glasul ei răsună printre copiii lui Tānemahuta, zeul pădurii. Cântecul ei trezește copacii, însuflețește păsările (manu) și șopârlele (mokomoko), iar întreaga pădure răspunde ca un cor nevăzut. Ea păstrează toate aceste melodii aproape de inimă și ne amintește că darurile devin cu adevărat prețioase doar atunci când sunt împărtășite.

Tupuārangi (Atlas) este steaua asociată cu hrana și creșterea lucrurilor care se dezvoltă deasupra pământului. Ea are, de asemenea, o legătură puternică cu păsările. Numele Tupuārangi este format din două cuvinte: „tupu”, care poate însemna „lăstar nou” sau „a crește”, și „rangi” (cer), o prescurtare a numelui Ranginui (Tatăl Cer). Tupuārangi se află sub influența domeniilor lui Tāne, atua (zeitatea) pădurii, Haumietiketike, atua hranei sălbatice și a insectelor, și Tūtewehiwehi, strămoșul reptilelor, al rădăcinilor de ferigă, al palmierului nīkau, al inului harakeke și al ferigii arborescente argintii (ponga).

Waipunarangi

Waipunarangi o însoțește pe bunica ei la oceane, lacuri și râuri, unde pregătește copiii lui Tangaroa pentru a hrăni oamenii. Papatūānuku îi arată cum apa care cade din Ranginui se adună în izvoare și râuri, potolind setea oamenilor, animalelor și plantelor, iar apoi este ridicată din nou spre cer de căldura lui Tama-nui-te-rā, pentru a reveni sub forma ploii. Astfel, Waipunarangi înțelege că natura nu cunoaște risipa, ci doar cicluri nesfârșite de dăruire. Din ea învățăm că bunătatea, asemenea apei, își găsește întotdeauna drumul înapoi.

Waipunarangi (Electra) este steaua asociată cu ploile și cu celelalte fenomene atmosferice. Numele Waipunarangi înseamnă „apa care se adună în cer”, o expresie care reflectă ciclul hidrologic descris de știință: vaporii de apă se acumulează în atmosferă și se întorc apoi pe Pământ sub formă de precipitații. Waipunarangi este legată de Te Ihorangi, personificarea ploii în tradiția māori.

Waitī

Waitī și Waitā sunt gemenele lui Matariki. Papatūānuku știa că tocmai ele vor putea avea grijă de cele mai mici și mai rapide viețuitoare, pentru că înțeleg puterea colaborării. Albinele (ngā pī) polenizează florile și susțin viața pădurilor, iar furnicile (ngā pōpokoriki) construiesc adevărate orașe sub pământ și pot căra de multe ori propria greutate. Privindu-le pe cele două stele, ne amintim că cele mai mari realizări se nasc atunci când fiecare își aduce contribuția la binele comun. Waitī (Maia) este steaua asociată cu apele dulci: izvoare, pâraie, râuri, lacuri, zone umede și plantele și animalele care trăiesc în aceste ecosisteme. Numele Waitī este format din două cuvinte: „wai” (apă) și „tī”, care înseamnă „dulce”.

Waitī este legată de Parawhenuamea, atua (zeitatea) apelor dulci, și de Rakahore, personificarea stâncilor.

Waitā

Waitā (Taygeta) este steaua asociată cu oceanul și cu mediul marin, reprezentând numeroasele tipuri de hrană obținute din mare. Numele Waitā este format din două cuvinte: „wai” (apă) și „tā” (sare).

Waitā este legată de trei atua (zeități): Kiwa, protectorul și stăpânul oceanului; Hinemoana, mama tuturor ființelor marine; și Tangaroa, marele atua al oceanului.

Ururangi

Ururangi adoră să se întreacă cu surorile ei pentru a ajunge prima la bunica. Își revendică locul preferat în brațele acesteia și se cuibărește acolo pentru a asculta poveștile pe care le iubește. Entuziasmul, perseverența, awhi (îmbrățișarea) și aroha (dragostea) o ajută pe Papatūānuku să lase în urmă frigul și întunericul lui takurua (iarna) și să se pregătească pentru un nou început. Ururangi ne amintește că speranța și atitudinea cu care întâmpinăm viața pot schimba drumul pe care îl urmăm.

Ururangi (Merope) este steaua asociată cu vânturile, cerul și fenomenele atmosferice. Numele său înseamnă „vânturile cerului” și este legat de Tāwhirimātea, atua (zeitatea) vânturilor și a vremii. Ururangi amintește legătura profundă dintre oameni și natură, de la aerul pe care îl respirăm și cerul nopții până la vânturile care i-au ghidat pe navigatorii māori. Totodată, vântul poate fi și o forță puternică și distructivă.

Mama ce nu doarme niciodată

Dar Matariki? Ce face ea? Exact ceea ce fac toate mamele bune și toți cei care îngrijesc cu dragoste: își veghează copiii. Prin sprijinul, încurajarea și înțelepciunea ei, fiecare fiică își poate împlini menirea. Iar când ultima poveste a nopții se stinge și zorii încep să destrame întunericul, Matariki rămâne acolo, deasupra lumii, asemenea unei mame care nu doarme niciodată cu adevărat. Ea nu conduce anotimpurile prin putere și nici nu schimbă destine prin miracole. În schimb, țese o punte nevăzută între cer și pământ, între trecut și viitor, folosind firele memoriei, ale recunoștinței și ale speranței.

De aceea, pentru Māori, începutul unui nou an nu înseamnă doar trecerea timpului, ci reînnoirea legăturii dintre oameni, natură și strămoși. Când privim Matariki, nu vedem doar un roi de stele. Vedem o familie. Vedem lacrimile lui Tāwhirimātea prefăcute în lumină, brațele ocrotitoare ale lui Papatūānuku și promisiunea că fiecare nou ciclu aduce o nouă șansă de a crește. Fiecare stea amintește că lumea trăiește prin echilibru: pământul hrănește oamenii, apele poartă viața, pădurile respiră pentru noi, iar oamenii au datoria de a răspunde cu grijă, respect și aroha (dragoste). Poate tocmai de aceea Matariki continuă să lumineze după atâtea secole. Nu pentru că stelele ei ar străluci mai puternic decât toate celelalte, ci pentru că păstrează vie o idee simplă și profundă: niciun om nu este cu adevărat despărțit de cer, de pământ sau de cei care au pășit înaintea lui.

Matariki este numele dat atât stelei centrale din roiul Matariki, cât și întregului grup stelar. Considerată whaea (mama) roiului, Matariki veghează ca stelele sale să răsară împreună, marcând începutul unui nou an și oferind indicii despre sănătatea mediului. Unele iwi marchează Anul Nou prin apariția stelei Puanga (Rigel) din constelația Orion. Matariki este legată de bunăstarea oamenilor. Expresia „te paki o Matariki” („steaua strălucitoare a lui Matariki”) simbolizează pacea și prosperitatea. Apariția sa este, de asemenea, un semn folosit pentru a anticipa bogăția recoltelor din anul următor, esențială pentru viața comunităților.

Iar în fiecare iarnă, când cele șapte lumini răsar din nou deasupra orizontului Noii Zeelande, ele nu vestesc doar începutul unui an nou. Ele îi invită pe oameni să privească în urmă cu recunoștință, în jur cu iubire și înainte cu speranță, amintindu-le că, asemenea stelelor, fiecare viață își descoperă adevărata strălucire numai atunci când face parte dintr-o constelație. Matariki tihnit!