Actualizare: Trump a obținut o victorie categorică în fața lui Kamala Harris! Partidul Republican a preluat controlul Senatului și are șanse considerabile de a câștiga și Camera Reprezentanților. Deși am prevăzut un avantaj pentru Trump în fața lui Harris, nu am anticipat amploarea acestei victorii (o eroare din partea noastră). La finalul acestui articol, veți găsi câteva previziuni despre direcția pe care o va urma mandatul său.
Pe 5 noiembrie 2024, Statele Unite ale Americii vor organiza alegeri prezidențiale, un moment crucial pentru viitorul națiunii și al lumii. Fiecare tabără politică, împreună cu susținătorii săi, promite transformări majore. Aceste schimbări sunt descrise optimist de către cei care favorizează o victorie a echipei lor, dar percepute pesimist de adversari. Analizând peisajul mediatic internațional, observăm o tendință clară: experți, analiști și comentatori din întreaga lume se pronunță adesea împotriva lui Trump și a susținătorilor săi. Noi vă spunem direct: ignoraţi-i pe toți și nu vă faceți iluzii! În realitate, schimbările semnificative, cu impact real și de durată, se vor manifesta, cel mai devreme, în primii doi ani ai mandatului. Până atunci, ne putem aștepta la o succesiune de declarații inflamate și controverse mediatice care vor genera dezbateri aprinse, dar efemere - similare unei "furtuni într-un pahar cu apă". O temă va fi înlocuită rapid de alta, lăsând în urmă o amintire vagă a discuțiilor anterioare. În această analiză rece și obiectivă, ne propunem să explorăm cursa electorală și implicațiile sale, oferind argumente clare în legătură cu competiția pentru conducerea lumii libere.
Campania Electorală și Surprizele Sale
Campania electorală din acest an a fost marcată de o serie de surprize, începând cu confruntarea dintre Trump și Biden și continuând cu intrarea Kamalei Harris în cursă împotriva luiTrump, care a preluat candidatura din cauza incapacității fizice a actualului președinte. Stilul caracteristic al lui Trump a fost evident în campania sa, reușind să livreze exact ceea ce susținătorii săi așteptau; merită apreciat pentru coerența sa. În contrast, campania lui Harris a fost, din perspectiva noastră, una dezamăgitoare. Aceasta nu a reușit să valorifice la maximum subiecte relevante care ar fi putut atrage voturi din rândul milioanelor de americani neutri, care nu se aliniază nici cu Democrații, nici cu Republicanii. Un aspect semnificativ ar fi fost utilizarea dosarelor penale ale lui Trump, în special cel în care a fost declarat „vinovat”, dar și cazul civil în care compania sa a fost acuzată de malversațiuni financiare. De asemenea, controversa morală și legală în jurul dreptului la avort, care a fost anulat la nivel federal de o Curte Supremă cu trei judecători numiți de Trump, a reprezentat un subiect sensibil pentru mulți americani, în special femei. Acest aspect a contribuit semnificativ la succesul Partidului Democrat în alegerile intermediare pentru Congres din 2022. Această dinamică adaugă o complexitate suplimentară în eforturile sale de a naviga printr-un peisaj geopolitic provocator și deseori neprietenos. Pe scurt, în această campanie, Kamala Harris a fost percepută ca o „regină fără coroană”, în timp ce Trump se profileaza ca o „pasăre Phoenix”, simbolizând o potentială revenire spectaculoasă. Această dinamică este crucială, deoarece prefigurează evoluțiile și potențialul succes sau eșec al unui viitor mandat, fie că este vorba despre Harris sau Trump.
Kamala Harris, Regina Fără… Coroană
Un basm clasic spune povestea unui împărat care credea că este îmbrăcat în cele mai frumoase haine, toți curtenii săi susținându-i această fantezie. Totul se schimbă când un copil strigă: „Împăratul este gol”. Această analogie poate fi aplicată lui Kamala Harris, care a fost nevoită să-l înlocuiască pe Biden după dezbaterea eșuată cu Trump. De la început, atât Partidul Democrat, cât și susținătorii săi – inclusiv jurnaliști, analiști și celebrități – au prezentat-o ca pe un salvator. Cu timpul, însă, prestația sa, caracterizată printr-o abordare ternă, simplistă și lipsită de aplomb în campania electorală, a diminuat considerabil entuziasmul inițial. Publicul a început să înțeleagă de ce, în calitate de vicepreședinte, ea a fost percepută ca o figură cvasi-inexistentă. Totuși, a avut o performanță remarcabilă în dezbaterea cu Trump din 10 septembrie, reușind să-și recâștige o parte din popularitatea pierdută. În absența unei alte dezbateri și cufundându-se într-o campanie previzibilă, avansul Kamalei Harris a început să stagneze. Astfel, cu câteva zile înainte de alegeri, ea se află practic la egalitate cu Trump, pierzând constant teren în fața acestuia. În ciuda acestui recul, mai are șanse de câștig, în special datorită voturilor anticipate, care de obicei favorizează Democrații. Aceste voturi au fost exprimate atunci când Harris încă beneficia de ecourile dezbaterii și de mobilizarea sprijinului din partea diferitelor vedete, ca de exemplu Taylor Swift. Cu doar două zile înainte de alegeri, toate sondajele de opinie o plasează pe Kamala Harris pe locul al doilea în fața lui Donald Trump, câștigând la limită votul popular, dar pierzând, tot la limită, în fața electorilor din statele „schimbătoare”. Această situație reflectă o dinamică electorală complexă, ce va influența rezultatul final al alegerilor.
Trump: Renașterea din Cenușă
După evenimentele din 6 ianuarie 2021, Trump a părăsit Casa Albă pe ușa din dos și s-a retras în Florida. Strategii Partidului Democrat, temându-se de ascensiunea carismaticului Ron DeSantis, au încercat să-l readucă în centrul atenției în 2022. Reîntors în prim-plan, Trump a recurs la ceea ce știe cel mai bine: spectacolul. Aceasta s-a soldat cu succes, făcându-l pe DeSantis să pară lipsit de interes și înfruntându-l pe Biden cu un „knockout” în dezbaterea din 27 iunie 2024. Când Kamala Harris a preluat locul lui Biden, Trump și echipa sa au fost nevoiți să-și ajusteze strategia. Deși inițial avansase în intențiile de vot, începutul promițător al campaniei lui Harris l-a plasat pe Trump în spatele ei, cu o diferență semnificativă. Totuși, prestația sa constant bună, în contrast cu performanța mai slabă a lui Harris, a redus considerabil decalajul dintre ei la începutul lunii septembrie. O apariție mai puțin reușită în dezbaterea din 10 septembrie, urmată de mobilizarea unor vedete importante, precum Taylor Swift, a oferit din nou lui Harris un avantaj semnificativ. Cu toate acestea, Trump nu intră în panică; rămâne calm și continuă să facă o campanie în stilul său caracteristic. Aceasta, combinată cu prestația lipsită de strălucire a lui Harris, îl aduce la egalitate în sondaje cu doar câteva zile înainte de alegeri. Tendința de vot îi este favorabilă; câteva săptămâni suplimentare de campanie ar fi putut înclina decisiv balanța în favoarea sa. Totuși, alegerile se vor desfășura pe 5 noiembrie, iar victoria sa nu este deloc garantată. Cu toate acestea, dacă ne raportăm la analizele și pregătirile din cancelariile europene pentru o posibilă revenire a lui Trump, el pare să aibă prima șansă de a câștiga. Rămâne de văzut ce va aduce viitorul imediat!
Evaluarea Rezultatelor Alegerilor
Primele estimări vor fi publicate imediat după încheierea votului, iar rezultatele oficiale vor începe să fie anunțate câteva ore mai târziu. La început, se vor raporta statele în care victoria unui candidat este decisă cu o marjă care nu lasă loc de contestare. Apoi, treptat, vor fi prezentate rezultatele din statele cu margini strânse. În cele din urmă, vom obține informații din „swing states”, acele state unde preferințele alegătorilor se pot schimba de la o rundă electorală la alta. Deși improbabilă, o surpriză electorală nu poate fi exclusă: un stat considerat o victorie sigură pentru un candidat ar putea să își schimbe brusc opțiunea, votând majoritar pentru adversarul său. Totuși, în acest context, învingătorul va fi în continuare decis de rezultatele din „swing states”. Rezultatele provizorii finale, care reflectă numărătoarea voturilor, vor fi disponibile abia după o săptămână sau chiar mai mult. În ceea ce privește rezultatele oficiale, cele care validează învingătorul și învinsul, va trebui să așteptăm săptămâni întregi, având în vedere timpul legal necesar pentru a finaliza procedurile legate de contestațiile care vor fi depuse.
Contestarea Rezultatelor Electorale
Se preconizează că vor fi depuse contestații și se vor desfășura bătălii juridice intense chiar înainte de publicarea rezultatelor provizorii. Trump va fi cu siguranță cel care va ataca din toate unghiurile, mai ales în cazul în care rezultatul se dovedește a fi nefavorabil pentru el. De asemenea, tabăra democratică ar putea lansa contestații, în special dacă Harris nu reușește să câștige. Dacă se va ajunge la contestații, acestea vor avea atât o dimensiune administrativă, cât și juridică, dar vor putea include și acțiuni de protest în stradă. Nu putem ignora capacitatea de mobilizare a extremei stângi americane, așa cum s-a observat în protestele care au urmat morții lui George Floyd și, mai recent, în manifestațiile pro-palestiniene din universitățile și orașele americane. Deși există riscul unor manifestații violente, forțele de poliție specializate, cunoscute sub numele de „scutieri”, vor interveni rapid pentru a restabili ordinea. În cel mai rău caz, Garda Națională ar putea fi mobilizată pentru a opri dezordinea, deși o astfel de intervenție este puțin probabilă. Este important de menționat că rezultatele votului nu vor fi afectate în mod semnificativ nici de contestațiile legale, care adesea se dovedesc a fi ineficiente, nici de manifestațiile de stradă, indiferent de intensitatea lor și indiferent de ce parte le va susține.
Cucerirea Congresului, Calea spre Puterea Reală
Alegerile pentru Congres reprezintă un eveniment major, dar discuțiile despre acestea sunt adesea eclipsate de atenția acordată alegerilor prezidențiale. Totuși, importanța acestor alegeri nu poate fi subestimată, având în vedere contextul politic atât intern, cât și extern al Statelor Unite. Un nou președinte va avea o marjă de manevră limitată fără sprijinul unui Congres care să-l susțină în acțiunile și deciziile sale. În acest an, alegerile legislative vor decide majoritatea în ambele camere ale Congresului: Senatul și Camera Reprezentanților. Considerăm că este probabil ca Democrații să obțină controlul asupra cel puțin uneia dintre cele două camere, iar șansele ca aceștia să câștige ambele camere nu sunt de neglijat. În schimb, este mai puțin probabil că Republicanii să reușească să obțină controlul asupra uneia dintre camere, iar controlul simultan asupra ambelor este și mai puțin probabil. Iată și două argumente în sprijinul acestei evaluări:
1. Alternanța Puterii: Din punct de vedere istoric, americanii au demonstrat o preferință pentru alternanța puterii la nivel legislativ. Având în vedere că în acest moment Camera Reprezentanților este controlată de Republicani, este de așteptat ca această să revină Democraților.
2. Campania Electorală: Deși informațiile disponibile sunt limitate comparativ cu cele din campania prezidențială, se pare că Democrații desfășoară o campanie mai eficientă decât cea a lui Harris în alegerile generale.
În consecință, dacă doamna Harris va fi aleasă președinte, va avea mai multe șanse să-și implementeze programul electoral decât Donald Trump. Rămâne de văzut cât de mult va reuși să facă acest lucru, având în vedere slăbiciunile evidente pe care le prezintă în campanie.
Kamala Harris Președinte: Provocări și Slăbiciuni
Kamala Harris se va confrunta cu numeroase provocări în calitate de președinte, având un sprijin limitat în Partidul Democrat și o experiență redusă în politică internă și externă. Carieră ei politică a început că procuror, urmată de un singur mandat în Senatul SUA între 2017 și 2021. În această perioadă, a fost membră a Comisiei de Informații în primul an și apoi a Comisiei Juridice. Ca vicepreședinte al lui Biden, Harris a fost responsabilă în principal pentru gestionarea problemelor legate de imigrație la frontieră de sud a Statelor Unite, dar fără puterea reală de a acționa. De la începutul mandatului lui Biden, a avut un rol limitat, iar aparițiile ei publice au fost adesea de conveniență, mai degrabă decât acțiuni concrete. Alegerile pentru a o desemna pe ea ca succesor al lui Biden au fost strategice; nimeni altcineva nu ar fi reușit să adune sprijinul tuturor curentelor din tabăra democrată, iar o competiție internă ar fi afectat semnificativ șansele de câștig în alegerile prezidențiale. În aceste condiții, Kamala Harris riscă să devină o simplă figură decorativă, cu o influență limitată. Realitatea este că miniștrii și oficialii de rang înalt, numiți de lideri influenți ai partidului, precum Obama, vor contura politică americană în numele ei. Poate că, în a două jumătate a mandatului, Harris va reuși să-și impună câteva dintre ideile sale, dar pentru asta ar trebui să-și construiască o bază solidă de putere în cadrul administrației și al partidului. Totuși, considerăm că este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple.
Harris și Perspectivele Politicii Interne
Kamala Harris se va alinia continuării politicilor inițiate de Biden, dar este de așteptat să întâmpine dificultăți mai mari decât predecesorul său. Lipsa sprijinului pe care Biden l-a avut în Partidul Democrat, combinată cu experiența sa mai limitată în politică, îi vor restrânge capacitatea de a obține rezultate semnificative. Dintre promisiunile făcute în timpul campaniei, considerăm că cele legate de extinderea și finanțarea sistemului de sănătate au cele mai mari șanse de a fi îndeplinite. Dacă va beneficia de o majoritate confortabilă în Congres, Harris ar putea, de asemenea, să își onoreze angajamentele privind impozitele și taxele, precum și să adopte unele măsuri pentru protecția mediului. Însă succesul în îndeplinirea promisiunilor legate de investițiile majore în infrastructură și de protecția mediului va depinde în mare măsură de veniturile generate de economia americană și de obținerea unei majorități favorabile în Congres.
Kamala Harris și Politica Externă
Să fie clar: Joe Biden lasă în urmă o Americă care nu mai inspiră teamă și, prin urmare, a pierdut respectul pentru valorile sale. În timpul mandatului său, au izbucnit două conflicte majore: războiul din Ucraina în 2022 și cel din Gaza în 2023. Spre finalul mandatului său, aceste conflicte au escaladat. Rusia și-a consolidat alianțele cu Iranul și Coreea de Nord în războiul împotriva Ucrainei, în timp ce conflictul din Gaza s-a extins într-un război regional, implicând Hezbollah în Liban. Există o mare probabilitate ca acesta să se extindă în curând și către Iran și aliații săi din Siria și Irak. În acest context complicat, se preconizează că Harris ar putea gestiona situațiile globale și mai puțin eficient decât Biden. De ce? În primul rând, lipsa ei de experiență în politica externă este îngrijorătoare. Dacă Barack Obama va avea un rol major în selectarea consilierilor de politică externă ai Americii, este posibil să asistăm la dezastre similare cu cele din mandatele sale, cum ar fi "Primăvara Arabă" sau anexarea Crimeei și a unei părți din Donbas de către Rusia. Sub o administrație Harris, se pot anticipa câteva posibile crize: 1) o invazie a Taiwanului de către China; 2) un conflict militar direct între Israel și Iran, împreună cu aliații acestuia din Siria și Irak; 3) implicarea a mii de soldați nord-coreeni în lupte directe cu forțele ucrainene, în timp ce frontul din spatele Ucrainei va fi protejat de trupe europene (din Franța, Polonia, România, Țările Baltice, Regatul Unit) și sud-coreene. Acestea din urmă sunt pregătite să furnizeze armament de ultimă generație în cantități considerabile, un aspect care subliniază o abordare diferită față de cea a Statelor Unite, care nu a reușit până acum să ofere un suport similar. În al doilea rând, se sugerează că Harris ar fi incapabilă să gestioneze dictatori vicioși și extrem de misogini precum Vladimir Putin, Xi Jinping, Ayatollahul Khamenei și Kim Jong-un, sau lideri autoritari ca Recep Tayyip Erdoğan și Benjamin Netanyahu. Ea ar putea întâmpina dificultăți și în interacțiunile cu lideri decenți, dar hotărâți și experimentați, cum ar fi Emmanuel Macron, Giorgia Meloni, Volodimir Zelenski sau Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene. În cel mai bun caz, Harris s-ar putea alinia la pozițiile acestora, dar este mai probabil să vedem o Americă paralizată, reacționând cu întârziere, oferind doar sprijin minim și insuficient. Această abordare reflectă exact ceea ce se întâmplă astăzi cu Ucraina: sprijinul oferit este suficient doar pentru a preveni o înfrângere completă, dar nu pentru a asigura o victorie decisivă sau o stabilitate pe termen lung.
Trump: Provocări și Priorități în Politica Internă
Este important de știut că Donald Trump ar putea reveni la Casă Albă cu dorința de a se răzbuna pe cei care i-au deschis dosare sau l-au criticat vehement în trecut. O parte din atenția și energia să ar putea fi canalizată în această direcție. Cu toate acestea, este de așteptat că Trump să se concentreze și pe îndeplinirea promisiunilor sale electorale. Succesul său va depinde în mare măsură de un factor cheie: controlul republican asupra ambelor camere ale Congresului. Cele mai realizabile promisiuni sunt cele economice, cum ar fi reducerea taxelor și impozitelor, promovarea proiectelor de investiții și impulsionarea producției de energie, inclusiv exploatarea petrolului. Pe aceste subiecte, Trump ar putea ajunge mai ușor la un consens cu democrații din Congres. Totuși, dacă democrații controlează o parte sau întreaga legislatură, șansele că Trump să anuleze toate reglementările de mediu implementate de administrația Biden vor fi reduse. În ceea ce privește subiecte controversate precum avortul sau reglementarea armelor de foc, nu se preconizează schimbări majore sub o administrație Trump. În schimb, imigrația va rămâne o prioritate. Deși este probabil ca Trump să ia măsuri pentru a reduce semnificativ fluxul de imigranți ilegali, gestionarea fenomenului va fi o provocare mai complexă. Expulzarea celor care intră ilegal sau a celor deja prezenți pe teritoriul american se va lovi de opoziția puternică a judecătorilor și a aleșilor democrați, inclusiv guvernatorii unor state.
Trump și Politica Externă
Politica externă va ocupa locul al treilea în preocupările sale, după politică internă și voința de a se răzbuna. Cel puțin la început, îi va acordă o atenție mai degrabă superficială, pentru a-și îndrepta atenția asupra ei doar dacă va constata că America nu primește respectul pe care îl merită. În esență, el va avea relații decente cu liderii europeni influenți: Macron, Meloni și Ursula von der Leyen. Pe de altă parte, relațiile vor fi furtunoase cu Germania, văzută ca o țară aflată sub influența lui Putin în timpul mandatului lui Merkel și sluga lui Biden recent. Disputele comerciale cu UE nu pot fi excluse, dar vor fi purtate în termeni ‘civilizați’. Ceea ce nu se va întâmpla cu dictatorii și liderii autoritari care au făcut tot ce au vrut fără să le pese de americani în timpul mandatului lui Biden; în replică, acesta i-a atacat dur... cu vorbe. Cu cuvinte puternice, dar fără consecinţe reale. Așadar, anticipăm presiuni puternice, mergând până la un ‘război comercial’ și demonstrații de forță faţă de China și Coreea de Nord. Ajutor maxim şi acord deplin pentru Israel și Netanyahu să distrugă aliații regimului teocratic din Iran, și chiar pe acesta din urmă, pentru a pune capăt amenințărilor la adresa existenței statului Israel. Poate chiar îi va şi împinge în direcția asta, dacă i se va părea că șovăie.
Trump și Ucraina: Posibile Scenarii și Perspective
Poziția noastră este clară: dacă Donald Trump ar deveni din nou președinte, el ar ajută Ucraina să câștige războiul (vezi articolul "Trump și Ucraina" de pe blogul nostru). Totuși, această opinie este departe de a fi împărtășită de majoritatea analiștilor. Aproape unanim, experții, comentatorii și opinia publică au susținut că Trump ar abandona Ucraina în fața lui Vladimir Putin, pe care îl consideră un prieten și aliat. Această teorie a fost amplu răspândită în presă și pe rețelele sociale, devenind o narațiune dominantă. În ultima perioadă, însă, unele voci au început să devieze de la această dogmă oficială, propunând scenarii mai nuanțate. Conform acestor interpretări, Trump ar putea exercita presiuni asupra Ucrainei pentru a negocia un acord de pace cu Rusia, posibil similar cu acordurile de tip „Minsk”, care să înghețe conflictul în stadiul său actual. Totuși, chiar dacă Trump ar încuraja o soluție negociată, susținem că un astfel de acord nu va fi în nici un caz unul favorabil Rusiei. De ce? Pentru că Trump nu poate să accepte un rezultat care ar permite Rusiei să se declare învingătoare. Dincolo de orice afinitate personală percepută între el și Putin, Trump are motive puternice să evite un astfel de deznodământ: imaginea sa de negociator dur, mândria sa naționalistă și dorința de a fi văzut că un lider care nu cedează în fața adversarilor Americii. Iată motivele strategice ale lui Trump:
1. Trump nu are interesul de a întări China, împotriva căreia intenționează să lanseze un nou „război comercial”.
2. El vrea, de asemenea, să evite consolidarea Coreei de Nord, care, altfel, ar deveni mai dificil de presat pentru a face concesii, cum a fost cazul în 2018.
3. Totodată, Trump nu dorește să sprijine indirect regimul teocratic din Iran, care este deja implicat într-un război cu Israelul prin intermediul aliaților săi, Hamas și Hezbollah, iar perspectiva unui conflict direct cu Iranul este din ce în ce mai probabilă.
Pe de altă parte, dacă Trump pune presiune pe Ucraina pentru a acceptă o pace în termeni defavorabili, este foarte posibil că Ucraina să refuze. Posibilitățile lui Trump de a exercita presiune sunt limitate: singură măsură reală ar fi oprirea livrărilor de asistență militară din partea SUA. De altfel, acest lucru s-a întâmplat deja între noiembrie 2023 și aprilie 2024, însă Ucraina a reușit să reziste. Rezultatul alegerilor va decide dacă mâine vom trăi într-o lume superficială, unde "circ și Coca-Cola" vor fi la ordinea zilei, sau într-o lume dură și imprevizibilă, în care va trebui să ne descurcăm pe cont propriu.
Previziuni suplimentare
Pe lângă aspectele discutate anterior, anticipăm că viitorul mandat al lui Trump va aduce următoarele schimbări majore:
Încetarea sprijinului federal pentru inițiativele progresiste: Ne așteptăm la o retragere completă a sprijinului federal pentru politicile și programele considerate de orientare „progresistă”, cu un accent deosebit pe restrângerea influenței „teoriei de gen” și a extinderii mișcării LGBTQIA+. Este probabil să asistăm la o revizuire și anulare a inițiativelor adoptate în acest sens în ultimii ani.
Reconfigurarea politicilor ecologice: Trump ar putea pune capăt sprijinului federal pentru ceea ce numim „ecologia modernă extremistă” și să revoce măsurile adoptate anterior. Această abordare va fi argumentată prin impactul negativ asupra Occidentului, despre care se crede că ar slăbi capacitatea economică și strategică a regiunii. În plus, se va sublinia cum politicile ecologice actuale contribuie la exploatarea muncitorilor și țăranilor din Sudul Global și la îmbogățirea elitelor politice și economice locale, cu consecințe dezastruoase asupra drepturilor omului și protecției copiilor.
Consolidarea puterii occidentale și slăbirea dictaturilor: Ne așteptăm ca Statele Unite, alături de aliații occidentali, să devină mai puternice, în timp ce regimurile dictatoriale să fie tot mai izolate și slăbite. Spre deosebire de administrația Biden, percepută ca un apărător al democrației doar la nivel retoric, Trump ar putea adopta o abordare mai pragmatică, ceea ce ar putea determina dictaturile să adopte o atitudine de precauție mai mare. În timpul primului său mandat, deși retorica sa a părut prietenoasă față de liderii autoritari, măsurile luate au contribuit la menținerea lor sub control.
Pentru mai multe detalii și o comparație între strategiile lui Trump și Biden, vă invităm să citiți articolul „Biden vs Trump” pe blogul nostru.
Comments