AI: INTELIGENȚĂ SAU IDIOȚENIE ARTIFICIALĂ?

Contrar promisiunilor făcute, ceea ce ne este vândut astăzi sub denumirea de AI (Inteligență Artificială) este mai degrabă „Idioțenie Artificială”. Și cu cât oamenii înțeleg mai bine aceasta, cu atât industria AI depune eforturi mai mari pentru a ne face dependenți. Ca să ne poată cere în curând să plătim un preț exorbitant pentru a o utiliza. Și cât mai repede, deoarece falimentul bate la ușă. Să fie clar: avem nevoie de această tehnologie, dar nu în condițiile prezentate de industria AI și „băieții deștepți” din jurul ei. În cele ce urmează, vom explica jocurile, manipulările și, în general, ce se ascunde în spatele a ceea ce vi se spune despre AI. Suntem Angelo și George, cu experiența de 19 ani trăiți sub Ceaușescu, plus o carieră de peste două decenii de avocat (Angelo) și, respectiv, de profesor (George).

2023: AI intră în joc

AI și-a făcut o apariție fulminantă pe scena publică în 2023. Cunoscută până atunci numai de specialiști și de pasionații de SF, inteligența artificială a devenit brusc omniprezentă în viețile noastre, grație lui Sam Altman, șeful companiei OpenAI și creatorul lui ChatGPT. Pentru a lansa acest program/această aplicație, Altman a făcut declarații răsunătoare potrivit cărora ChatGPT și AI în general aveau să dea totul peste cap și să ne schimbe viețile pentru totdeauna. A urmat o „lovitură de stat” , secondată de demiterea lui Sam Altman din funcțiile deținute. Consiliul de Administrație al companiei l-a trimis acasă, ceilalți administratori arătându-se, chipurile, îngroziți de perspectiva că va fi creată o inteligență artificială care va scăpa de sub controlul oamenilor. Câteva zile mai târziu, răsturnare de situație: „poporul”, angajații companiei, adică, se revoltă, destituie „junta” care îl înlăturase pe Sam Altman și îl repun pe acesta în funcție cu puteri și mai mari ca înainte! O adevărată melodramă hollywoodiană a momentului, amplu dezbătută în mass-media și pe rețelele sociale. Spectacolul a fost complet, iar consecința pe măsură: ChatGPT și AI, în general, și-au făcut intrarea triumfală în viețile noastre, stârnind admirație și uimire. Aproape toată lumea vedea acum în AI un miracol al secolului XXI, o magie 2.0 (adică aia produsă de Internet și de rețelele sociale).

2025: ChatGPT versus Claude

Timp de doi ani, până în 2025, ChatGPT a fost regele AI; aproape de fiecare dată când era vorba despre AI, aceasta era numită ChatGPT. Dar la începutul lui 2025, poziția sa este atacată de Claude, produs de compania Anthropic, sub conducerea lui Dan Amodei, care intenționează să-l detroneze pe ChatGPT și să-i ia locul în preferințele utilizatorilor. Atacul debutează cu două spoturi publicitare în care se afirmă că Claude este o AI mai bună decât ChatGPT. Spoturile sunt difuzate în timpul Super Bowl-ului (finala campionatului de fotbal american), la care se uită sute de milioane de spectatori în Statele Unite și în întreaga lume. Începe atunci un război fără milă între cele două AI (mai precis între companiile care le produc), lupta ducându-se de-acum pentru aceeași prăjitură: banii investitorilor și ai utilizatorilor de AI. Atacuri reciproce nenumarate, dezbateri fără sfârșit, lansări de noi versiuni pretins superioare faţă de cele ale concurentului său, etc etc. Scopul: finanțări mai generoase și o poziție pe piață mai bună decât cea a concurentului principal. În subsidiar: să convingă utilizatorii că ei sunt singurii de pe piață, că nu se mai află alte AI-uri în afară de ale lor! Ceea ce este departe de adevăr, fiindcă în realitate există multe alte alternative.

Actorii discreți ai industriei AI

Numeroase companii produc inteligență artificială, doar că marfa lor e mult mai puțin vizibilă în spațiul public. Sunt fie companii mai mici și nu au capacitatea de a se face suficient vizibile – precum Perplexity din SUA, cele europene ca Mistral AI din Franța și multe altele –, fie sunt companii care nu știu cum să se promoveze, cum să atragă atenția utilizatorilor, vezi cazul AI-urilor chinezești, DeepSeek și altele. În fine, există și AI precum Grok al lui Musk, Gemini al Alphabet (compania-mamă a corporației Google), Copilot al firmei Microsoft sau Llama al Meta (compania-mamă a rețelei Facebook), ai căror producători au ales să rămână discreți. Ei preferă să se țină deoparte, să lase ChatGPT de la OpenAI și Claude de la Anthropic să ocupe prim-planul, să se lupte între ele și să impună această tehnologie ca fiind ceva fără de care, vezi, Doamne, noi nu mai putem trăi. Pe scurt, o strategie de „pasager clandestin” al acestui tam-tam mediatic: acestea vor să profite de entuziasmul general pentru AI provocat de cei doi actori principali, fără să se amestece, fără să-și cheltuie banii pe marketing și fără să își asume riscuri. Astfel, ei evită să se pună în situații controversate, unele de-a dreptul dubioase. O strategie destul de „inteligentă”, după părerea noastră, luând în considerare tot ce se întâmplă azi în domeniu și nu numai.

Gunoaie intelectuale la scară industrială

Este clar că tehnologia AI din prezent nu respectă promisiunile care ne-au fost făcute. Nu este posibil să obții o treabă de calitate utilizȃnd AI, fără o contribuţie puternică din partea utlizatorului. De fapt, AI-urile care există azi, cel puțin cele accesibile publicului, sunt un fel de „știe tot, poate tot”. În teorie, pot să fac orice, oricând și mult mai bine decât omul. În realitate, excelează în a produce foarte bune gunoaie intelectuale când sunt lăsate de capul lor, adică de fiecare dată când utilizatorul nu muncește cot la cot cu ele. Iar dezamăgirea utilizatorilor sporește pe zi ce trece, căci companiile de AI și „băieții deștepți” din jurul lor prezintă mereu noi și noi versiuni tot mai performante, mai capabile, mai „responsabile”. Doar că atunci când încep să le folosească în mod curent, utilizatorii constată că fiecare nou program/aplicație și fiecare nouă versiune este și mai prost/proastă decât cea de dinainte. Dar și mai ușor „to jailbreak” (de ocolit/îndepărtat restricțiile de utilizare stabilite de producător pentru a împiedica folosirea AI în scopuri ilegale și/sau imorale).

Limba de lemn AI

O regăsim mereu în textele generate cu AI. Acestea sunt recognoscibile de la o poștă, din cauza stereotipiilor uzitate, a limbajului de plastic sau de lemn, a lipsei de imaginație ȋn exprimare și a unei permanente vânturări de structuri și pattern-uri căzute în clișeu, ce par ”asamblate” de un inginer ramolit, cu fantezia unei găleți ruginite. Iar pentru a ne prosti mai eficient; pentru a ne face să credem că tehnologia AI se dezvoltă și face progrese, companiile de AI au început să inventeze și să lanseze noi unități pretins „specializate” pentru sarcini specifice: programare, logistică, juridic, resurse umane etc. Acestea sunt denumite acum „Agenți AI” pentru a le diferenția de „Modelele AI”, care ar fi generația anterioară! Desigur, toate acestea sunt însoțite de definiții redactate într-o magnifică limbă de lemn, singurul domeniu în care AI excelează! Luați de aici exemple: Gemini (AI-ul lui Google) ne spune că un „Model AI este un algoritm matematic antrenat pe cantități vaste de date pentru a îndeplini o sarcină specifică, cum ar fi prezicerea unui preț, generarea unui text, a unei imagini etc.” Și că „Agentul IA este o entitate autonomă, un sistem informatic superior care utilizează unul sau mai multe modele de IA ca motor de gândire, dar la care se adaugă memorie, instrumente și capacitatea de a interacționa cu lumea exterioară pentru a atinge un obiectiv global”. Și iată cum „Revoluția AI” se dovedește a fi, ȋn realitate, o „Revoluție a marketingului pentru AI”. Sau, şi mai precis, o „Revoluție a vânzării de AI”. Astfel, se face tot posibilul să ne convingă că un „Agent AI” este ceva diferit, mai avansat şi mai „inteligent” decât „Modelul AI”, ca acuma să trecem la ăsta şi să plătim pentru utilizarea lui cu mai mult decȃt plăteam ȋnainte.

Iepurele din aceeași pălărie

"Agenții AI" care apar către sfârşitul lui 2025 nu sunt altceva decât “Modelele AI” din anii 2023 - 2024, reciclate în ceva pretins nou si mai performant (pe dracu!). De fapt, este aceeași tehnologie AI, aceleași “Modele AI”, doar că “antrenate” și alimentate în principal cu date specifice domeniului lor de „specializare”, cărora apoi le-au dat un alt nume. Un truc de prestidigitație și – pac! Iată noua generație de tehnologie AI! Nu este deci surprinzător că rezultatele acestor „Agenți AI” sunt mai degrabă dezamăgitoare, departe de performanțele anunțate de creatorii lor. Și foarte probabil, anul viitor, vom avea alte anunțuri triumfaliste din aceeași categorie. Dar, pricepând că această practică tinde să nu mai aibă succes, alții caută acum să pună la punct adevărate noi tehnologii AI.

Între simulare și inteligență reală

Un exemplu de o posibilă nouă AI este „Modelul lumii” al lui Yann Le Cun (fostul director al departamentului de AI de la Meta): o AI care dispune în interiorul său de un spațiu ce reproduce mediul de lucru în care este utilizată, starea și dinamica sa. În acest spațiu, AI efectuează simulări pentru sarcinile care îi sunt încredințate: face diverse încercări, verifică ce iese și evaluează potențialele lor consecințe. Iar lucrările care îi sunt solicitate vor fi furnizate utilizatorilor numai atunci când simulările interne vor arăta că ating nivelul de calitate așteptat. Dacă acest lucru va fi posibil și dacă va rezulta o adevărată „inteligență artificială”, numai viitorul ne va spune. Pentru moment, trebuie să constatăm că regele, sau mai degrabă regina (deoarece inteligența artificială este de gen feminin), este goală, mai precis lipsită de... Inteligență!

Limitele creativității algoritmice

Utilizată la scară largă, a devenit rapid de domeniul evidenței faptul că AI e bună în principal pentru două activități. Prima este aceea de a furniza informații și/sau texte conținute în baza sa de date; pe scurt: un motor de căutare Google mai evoluat. A doua este aceea de a „amesteca” texte, date și informații existente: i se cere să facă o anumita lucrare, AI ia tot ce are ȋn baza sa de date cu privire la subiectul respectiv, face un amalgam mai mult sau mai puțin sofisticat și îl adaptează, ca să se potrivească cu ce i s-a cerut. Bref: exact ceea ce știam și puteam să facem și singuri, cu condiția să avem chef de lucru, timpul necesar și să depunem efortul intelectual cerut. În general, lucrarea făcută de AI este de o calitate net inferioară celei pe care am fi putut-o obține noi înșine, dintr-un motiv întemeiat: ea ne oferă numai ce este previzibil, numai ce se încadrează într-un tipar prestabilit în programarea sa și/sau corespunde clișeelor unei logici matematice. Și toate acestea - în magnificul limbaj de lemn care ȋi este specific.

Poate AI să gândească noul?

Dar să creeze ceva cu adevărat nou, să găsească o altă metodă, teorie, viziune, sau să ofere o abordare ori perspectivă nouă față de cele existente deja? Să ne ofere un rezultat cu adevărat „inteligent” (după standardele Omului)? Nu, nici vorbă. Aici AI este ca Fata Morgana din deşert: la fiecare actualizare de produs; la fiecare versiune sau produs nou, vedem tot felul de super-calitătți anunţate, promise, lăudate şi partajate ȋn demo-uri făcute de „băieţii deştepţi” ai industriei AI, iar atunci cȃnd vrem să le avem şi noi, ce să vezi, nu le regăsim niciodată. În realitate, ele nu există. Cu alte cuvinte, trailerul este genial, doar că filmul e prost ca noaptea.

Costuri uriașe, venituri incerte

Companiile de AI cheltuiesc sume fabuloase pentru a produce și furniza AI; în schimb, veniturile aduse de AI sunt mici și nu acoperă decât o foarte mică parte din cheltuieli. Cel mai rău: în ciuda „inteligenței” sale atât de lăudate, AI nu a inventat încă o metodă proprie de a acoperi măcar costurile, dacă nu chiar mai mult. Prin urmare, pentru a vinde AI și a obține venituri, companiile folosesc aceleași metode publicitare și comerciale care se predau încă din primul an la A.S.E. (dacă nu cumva încă de pe băncile unui liceu de profil). Și când asta nu e suficient, apelează chiar la metode binecunoscute și folosite de mult timp în comerț. Una dintre acestea, care se apropie de înșelătorie, este „shrinkflation”: cantitatea unui produs scade, în timp ce prețul rămâne stabil. Dar companiile de AI fac și mai mult. Exemplu: Anthropic a anunțat recent cu mare tam-tam că a crescut volumul tokenului său și i-a scăzut și prețul în același timp. Cei care au luat de bun anunțul s-au trezit după un timp că plătesc mult mai mult, utilizând mai puțin!

Distanța dintre laborator și realitate

Și cu toate astea, companiile de AI și „experții” în AI (adică fie „băieții deștepți”, fie „idioții utili” din sector) ne spun că AI-ul este „inteligent” și că este pe cale să devină și mai inteligent. Asta, potrivit criteriilor științifice și matematice pe care ei spun că le folosesc pentru a-i evalua performanțele. În schimb, utilizatorii consideră că AI-urile țin mai degrabă de categoria „idiotul satului”. Asta pentru că ei judecă performanțele lor după criteriile obișnuite la oameni. Pentru ei, inițialele AI sunt mai bine traduse prin „idiot artificial” în loc de „inteligență artificială”.

Șanse de îmbunătățire: zero

Iar situația nu are cum să se îmbunătățească. Dimpotrivă! Deja se știe că AI-ul de azi este o „inteligență matematic-logică”, deci limitată în comparație cu inteligența umană (subiect abordat pe larg în „Inteligența Artificială: realitate sau iluzie”). În plus, se adaugă calitatea din ce în ce mai slabă a datelor utilizate pentru a „antrena” și a alimenta AI. Dacă la început se foloseau în principal opere de calitate (literare, științifice etc.), astăzi nu mai este cazul. De ce? În general, orice producție de o anumită valoare, fie scrisă, filmată, cântată sau produsă în mod similar, este protejată de drepturi de autor, iar companiile ar trebui să plătească pentru a se servi de ele. Ceea ce nu vor sau, mai probabil, nu-și mai permit. Căci nu mai au bani și pentru așa ceva. În astfel de cazuri, însă, unele opere de acest fel sunt utilizate fără autorizație. Urmarea? Procese nenumărate, dintre care unele s-au și terminat deja în defavoarea companiilor de AI. Un exemplu în acest sens: Anthropic a trebuit să plătească aproape 2 miliarde de dolari despăgubiri, pentru că și-a antrenat AI-ul cu cărți descărcate ilegal. Ȋncă și mai multe dosare sunt ȋn curs de judecată azi, precum cele intentate de către mai multe organe de presă, printre care New York Times și CNN (proces contra Perplexity pentru utilizarea fără drept a conținutului său jurnalistic).

Șarpele care îşi mușcă coada

În aceste condiții, companiile de AI se îndreaptă în mod firesc către informațiile din domeniul public, gratuite și accesibile tuturor, precum și către cele care circulă pe rețelele sociale. De altfel, achiziționarea Twitter, astăzi X, de către Musk a avut ca scop principal obținerea unui acces nelimitat la postările de acolo pentru Grok, AI-ul său; utilizarea „X” în scopuri politice este bonus. Totuși, acest lucru se face în detrimentul calității datelor folosite pentru a „antrena” și a alimenta AI, deoarece majoritatea conținuturilor difuzate pe rețelele sociale sunt de calitate submediocră, dacă nu chiar nulă. În plus, o parte din ce în ce mai consistentă a acestor date este produsă chiar de către AI, ceea ce suscită o îngrijorare crescândă în rândul companiilor, căci asta înseamnă că AI-urile vor fi din ce în ce mai mult „antrenate” și alimentate tot de... AI! Ca un şarpe care își muscă propria coadă. Și iată un frumos paradox al industriei AI: pe de o parte, ne îndeamnă să consumăm din ce în ce mai mult AI. Pe de altă parte, își fac griji și, pe alte voci, ne solicită să producem din ce mai mult conținut „uman” pentru a-și „hrăni” AI-ul, ca să „halucineze” mai puțin.

"Halucinațiile" AI

Fapt este că AI, marele oracol digital despre care creatorii săi pretind că știe totul despre tot, inventează bibliografii cu aceeași eleganță cu care un elev de gimnaziu inventează scuze pentru a nu-și face temele. De asemenea, prezintă citate din opere care nu există, falsuri drept adevăruri și multe altele în aceeași paradigmă. Pe cale de consecință, AI se transformă într-un generator profesionist de ficțiune științifică. Și ce să mai spunem despre acele linkuri care duc către articole reale, dar care nu au absolut nicio legătură cu subiectul – sincer, este de-a dreptul poetic. Un fel de „Da, există! Dar este vorba despre altceva, multă baftă să găsiți legătura!” Și chiar n-o putem blama: AI pare perfectă, prezentând-ne ficțiuni pe post de fapte reale. Și verificate, pe deasupra! Un talent aparte, pe care oamenii îl cunosc sub numele de „minciună”. De unde întrebarea: putem afirma că AI a reușit în sfârșit să copieze mintea umană?

Iluzia coerenței

AI „halucinează” din cauza unui defect de construcție: este concepută să răspundă la solicitarea noastră în modul cel mai potrivit după logica matematică. Adică AI alege ceea ce pare exact/adevărat și ceea ce este menționat cel mai des în baza sa de date, în raport cu obiectul solicitării noastre. Și, când nu găsește exact ceea ce are nevoie, AI ia ceea ce i se pare cel mai potrivit sau cel mai probabil, chiar dacă asta nu are nicio legătură cu subiectul. Mai mult, în baza sa de date se găsesc numeroase informații incorecte, inexacte, false sau care au înțelesuri diferite, în funcție de contextul în care sunt utilizate. Un om ar ști, în general, să se descurce în haosul ăsta, bazându-se pe cunoștințele sale, pe experiența sa de viață, pe logică, emoții, deducție, intuiție etc. Nu este cazul AI, care ia drept adevărat ceea ce pare a fi sau ceea ce este desemnat ca atare și ne prezintă informațiile în consecință. Și asta FĂRĂ NICI UN FEL DE JUDECATĂ CRITICĂ. La fel, dacă un citat este atribuit unei anumite opere, AI nu va verifica dacă acesta este exact sau dacă opera respectivă există cu adevărat; va crede pur și simplu, naiv, că este adevărat. În concluzie, așa ajunge AI să inventeze diverse, să fabuleze, să “halucineze”. Să recapitulăm: AI nu ştie să distingă ceea ce este adevărat de ceea ce este de fals, cȃnd acest lucru nu este clar indicat. Ea nu este capabilă nici să înțeleagă și să se descurce cu nuanțele și subtilitățile. Deci, este „idioată”.

Când AI devine prea convingătoare

Arhitectura lucrării este impecabilă. Căci AI este „antrenată” să aibă autoritate, să creeze impresia că ceea ce face și ce spune este perfect și că reprezintă Adevărul absolut. În consecință, probabil că, în curând, vom vedea companii ținând ședințe de criză, pentru că AI le-a recomandat să cumpere un produs inexistent. Iar cum AI a fost atât de convingătoare, totul s-a planificat la detaliu: buget, implementare, instruirea personalului etc. După care s-a descoperit adevărul. De unde și întrebarea legitimă a directorului general: „Ce să facem când AI greșește atât de spectaculos?”. Răspuns scurt (și cinic): Publicați un articol redactat de AI care devine viral și pe urmă descoperiți că jumătate din bibliografie este un basm. O invenție cap-coadă.

Să renunțăm deci la AI?

Trebuie totuși remarcat faptul că AI-urile devin din ce în ce mai „jmekere”. De exemplu, dacă îi puneți o întrebare lui Gemini, acesta vă va răspunde, dar în partea de jos veți vedea mențiunea „Gemini este un AI și poate greși, inclusiv în ceea ce privește persoanele”. În traducere: „Dacă mă credeți pe cuvânt, o faceți pe riscul vostru și pe propria răspundere. Pe cale de consecință, noi putem alege să iubim această tehnologie și, deci, s-o folosim în continuare. Sau, la fel de bine, putem urma îndemnurile unora de a o arunca la coşul de gunoi, de a nu o (mai) folosi în viața privată sau profesională. Opinia noastră pe această speță este una cât se poate de clară: trebuie s-o folosiți. Mult. Intens. Ori de câte ori este posibil.

Folosiţi AI mult şi intens, dar cu cap

AI nu este o „inteligență” adevărată și ea nu ne transformă într-un geniu 3 în 1: Einstein, Da Vinci și Shakespeare la un loc. Nu. Dar este, totuși, un instrument puternic și eficient, care poate încă evolua; altfel spus, este o unealtă, este un ciocan. Un ciocan 2.0 (activ în lumea virtuală, pe Internet), dar care rămâne, totuși, un ciocan. Pe cale de consecință, dacă folosim AI prostesc, asta duce la scăderea intelectului, încarcă bugetul familiei/întreprinderii, poate distruge reputații și multe altele asemenea. În schimb, dacă e bine și înțelept folosită, cu ajutorul său putem realiza lucrări de tot felul, inclusiv unele complexe, câștigând timp, economisind efort și la un cost mai mic decât dacă le-am face noi înșine. Atenție, pentru asta, nu este suficient să știm cum funcționează, să fi învățat câteva trucuri ici, colo și/sau să urmăm sfaturile, ghidurile și/sau tutorialele „experților” improvizați de pe rețelele sociale sau din mass-media. Trebuie ca noi înșine să studiem, să analizăm și să testăm pentru a găsi AI-ul care se potrivește cel mai bine cu fiecare sarcină pe care i-o dăm. Și, cu cât ȋi cerem ceva mai complicat, cu atât este mai probabil să fie necesară utilizarea mai multor AI-uri, fiecare dintre ele fiind specializată, deci potrivită, pentru o anumită parte a acestei sarcini. Și trebuie să le folosim bine, adică „deștept”!

Studiu de caz: "codarea"

Conform companiilor de AI și „băieților deștepți”, „codarea” cu AI (codarea asistată de AI, adică) este atât de simplă, încât oricine ar putea s-o facă. După spusele lor, AI face totul; este suficient să-i zici ce vrei și să aștepți liniștit să-ți dea softul dorit. Este o minciună: a lăsa AI să facă singură toată această lucrare poate avea consecințe dezastruoase, de la ștergerea bazei de date a companiei, până la furnizarea unui cod plin de bug-uri, inutilizabil și susceptibil de a face ca alte programe, perfect funcționale, să devină inoperante. Acesta este motivul pentru care un expert în AI ne sfătuiește: „AI, să zicem Claude.md, programează. Omul concepe sistemul în care AI scrie codul.” Cu alte cuvinte, AI scrie liniile de cod, dar sub supravegherea și controlul nostru; iar noi trebuie să facem restul treburilor asociate. Iar „codarea” reprezintă doar aproximativ o treime din „programare”, la care trebuie adăugate alte componente: procesul de planificare, redactarea unui caiet de sarcini, pe care numai OMUL poate să realizeze (desigur, cu ajutorul unor softuri, printre care poate și AI). În concluzie, AI nu este un simplu „idiot artificial”, ci un „idiot artificial funcțional”: poate da excelente rezultate, cu condiția să fie utilizată „inteligent”!

Cât de „inteligenți” trebuie să fim noi?

Dacă îi cerem pur și simplu AI-ului să facă o lucrare, aceasta nu va ști cum s-o genereze ca să iasă ceva de calitate; mai mult, este foarte posibil să ne livreze o prostie chiar și în cazul unei solicitări banale; simpliste. Pentru a evita o asemenea situație, AI trebuie „pregătită” în amonte: cuvintele cu care descriem sarcina trebuie să fie cele mai simple și uzuale cu putință; nici unul în plus, nici unul ambiguu, ca să n-o “pierdem” pe drum! Cererea trebuie să fie extrem de clară şi de simplă, şi ȋnsoţită de instrucțiuni precise și complete, comunicată prin fraze cȃt mai clare, transmiţȃnd un mesaj unic, pentru că AI nu ȋnţelege nuanțele, subtilitățile, ironia etc; confruntată cu acest gen de figuri de stil, AI e la fel de „inteligentă” ca o grămadă de fier vechi. La sfârșit, trebuie să verificăm cu atenție dacă am primit ce voiam și dacă nu cumva vreo „halucinație” strică rezultatul. În concluzie, trebuie să fim noi mai “inteligenți” decât AI, adică să fim capabili să îndeplinim această sarcină cel puțin la fel de bine, dacă nu chiar mai bine decât AI. Pentru lucrări complexe care necesită utilizarea mai multor softuri, inclusiv AI, trebuie să știm cum să le alegem pe cele potrivite, cum să le folosim cât mai bine pentru a răspunde nevoilor noastre, cum să administrăm interacțiunea dintre ele, precum și să verificăm rezultatul final. Iar toate acestea reprezintă minimul necesar pentru a realiza o muncă de calitate folosind AI. Și este și mai complicat în cazul companiilor utilizatoare de AI.

Ecosistemul AI

Azi, sub ochii noștri, se dezvoltă cu o viteză fulgerătoare un „ecosistem AI” de mari proporții, având în centru companiile de AI (cele care creează și dezvoltă această tehnologie), la care se adaugă un număr tot mai mare de companii și de oameni cu interese în domeniu (așa-numiții „stakeholders”). În rândul acestora, regăsim „influenceri” („băieți deștepți” din jurul industriei AI) care afirmă că acum a devenit imposibil să trăim fără să utilizăm AI 24 din 24. De asemenea, sunt companii interesate: Nvidia, producătorul de cipuri pe baza cărora funcționează AI-ul, finanțatorii/investitorii (bănci, fonduri de investiții), până la companiile de construcții care ridică data centers (acele clădiri imense, unde sunt instalate computerele pe care rulează software-urile denumite AI). Şi toți aceștia ne presează astăzi, și ne vor presa și mai tare mâine, să folosim AI, atȃt pe persoană fizică, cȃt mai ales în calitate de companie/corporaţie, fiindcă de aici va veni profitul lor, în caz că va exista vreunul.

"Mă iubește? Nu mă iubește?"

Totul a început ca un murmur în 2025: companiile trebuie să folosească AI cât mai repede și cât mai pe larg. Dacă nu o fac, pierd: productivitate, cota de piață, profit, iar în cele din urmă, dau faliment și dispar. În scurt timp, susurul se va fi transformat într-o muzică atât de asurzitoare că, prin comparație, Metallica pare un cor format din trei pensionari reșapați. În opinia noastră, exact asta NU trebuie făcut. A urma această cale recomandată; impusă chiar de către vocile din ce în ce mai numeroase care apără interesele companiilor de AI (și, prin extensie, ale întregului ecosistem AI), înseamnă sinucidere economică garantată. Adoptarea și implementarea AI nu trebuie să se facă în orice condiții și pe nepregătite, pe motiv că „toată lumea o face” (scop: asta are loc numai în textele și discursurile celor din „ecosistemul IA” și ale „idioților utili”). În schimb, companiile trebuie să adopte AI încă de azi, căci mâine poate fi deja târziu, numai că trebuie să o facă într-un mod „inteligent”.

Cum se implementează corect inteligența artificială

Implementarea AI trebuie sa fie făcuta potrivit nevoilor specifice ale companiei, și nu după cum ne recomandă reprezentanţii „ecosistemului AI”. Deci, pentru a băga AI în companie sau pentru a introduce compania în era AI (alegeți denumirea care vă place), trebuie aplicate minimal următoarele reguli. Prima vizează identificarea cu precizie a proceselor, activităților și/sau sarcinilor specifice ale companiei pe care AI le-ar putea îndeplini mai eficient, mai rapid și la un cost mai mic decât oamenii. Cea de-a doua înseamnă alegerea celei mai potrivite AI (performanțe, capacități, costuri). A treia ar fi instruirea personalului astfel încât să utilizeze corect AI (cum am arătat mai sus). De asemenea, ar trebui sa existe reguli precise pentru a gestiona interacțiunile AI cu lumea din afara companiei. Mai ales cu creatorul său, pentru a evita ca datele și know-how-ul companiei să fie „sifonate” pentru a „antrena” versiunile viitoare ale AI, sau chiar să fie accesibile tuturor celor care vor utiliza aceeași AI. Sau, și mai rău, să fie vândute celui care oferă cel mai mult (brokeri de date, alte companii din același sector). Nu în ultimul rând, personalul companiei să nu utilizeze AI neautorizat în scopuri profesionale. De asemenea, trebuie prevăzută o delimitare strictă între AI-urile utilizate în scop privat și cele utilizate în scopuri profesionale, pentru a preveni orice incident (conflict între AI-uri, transfer neautorizat de date).

Planul de rezervă

Un plan de rezervă este întotdeauna necesar. AI de azi este departe de a fi perfectă, deci este posibil să se defecteze dintr-o dată. În plus, companiile AI sunt orice altceva decât un model de virtute și pot decide de la o zi la alta să crească considerabil prețul, făcând să explodeze bugetul companiei. Deci, oricine utilizează AI într-o măsură semnificativă trebuie să dispună de o soluție de rezervă, care să poată fi implementată rapid într-o asemenea situație, respectiv: fie utilizează o altă AI, fie revine la o funcționare fără AI. În opinia noastră, cea mai bună soluție este aceea de a-și dezvolta propria AI, fie singur (dacă este posibil), fie printr-o asociere cu alte companii (pentru a reduce costurile și a crește șansele de succes). O astfel de AI personalizată va fi mai puțin „idioată” decât cele furnizate de companiile AI și, foarte probabil, nici nu va fi afectată de spargerea „bulei IA”.

Ce este "bula AI"?

O „bulă economică” (denumită și „bulă financiară”, „bulă speculativă” sau pur și simplu „bulă”) e fenomenul descris ca diferența dintre prețul prea ridicat al unui produs, în raport cu profiturile pe care le va genera în viitor; cu alte cuvinte, există o diferenţă crescândă între valoarea reală a bunului și prețul care i se atribuie. La începutul anilor 2000, am asistat la acest fenomen în cazul serviciilor furnizate prin internet, faimoasa „bulă dot-com”, care a dus în cele din urmă la prăbușirea și dispariția unor companii ce păreau a fi eterne, precum Enron și WorldCom. Astăzi, ne confruntăm cu o „bulă AI”, în care AI-ul este „bunul” supraevaluat, iar OpenAI și Anthropic sunt companiile aflate în pole position să dispară, în cazul spargerii „bulei”.

De ce?

Acum, în iunie 2026, AI este un aspirator gigantic de bani, fără să aducă cel mai mic profit. Nu există decât promisiuni fanteziste despre un „mâine strălucind orbitor în verde” (verde, culoarea dolarului). Acest “viitor luminos” va exista numai dacă AI este adoptată la scară foarte largă și dacă utilizatorii, mai ales companiile, acceptă să plătească un cost exorbitant; o himeră, dacă e să ne-ntrebați pe noi. În cazul în care asta nu se întâmplă, e foarte probabil ca „bula AI” să se spargă, ducând la falimentul companiilor producătoare de AI și al celor dependenți de ele. Plus pierderi masive pentru toți ceilalți actori din ecosistemul AI.

Se sparge bula?

Foarte probabil că da, pentru că AI demonstrează cu brio incapacitatea de a genera vreun profit pentru creatorii săi. Și situația asta se va menține până când se va produce miracolul ca AI să treacă de la statutul de „prostul satului” la cel de doctor în fizică cuantică. Care e doar o chestiune de timp și de răbdare, căci încă trăim în era promisiunilor gonflate, când fiecare algoritm este prezentat precum o revelație și fiecare chatbot este dat drept un „geniu”. Și fiecare nouă versiune de AI (sau nou produs) este anunțată ca aducând „sfârșitul umanității (sau al medicinei, al muncii, al securității informatice, al artelor) așa cum o cunoaștem noi azi”. Dar surpriză! Realitatea este infinit mai puțin spectaculoasă: performanțele AI sunt modeste, departe de a se ridica la înălțimea acestor anunțuri, mai mult decât exagerate. Și cineva trebuie să plătească pentru aceste promisiuni care nu se materializează!

Perdanții și câștigătorii

Companiile de IA, cu OpenAI și Anthropic în frunte, rezistă încă, creând vâlvă și lansând tot felul de anunțuri bombastice prezentând performanțe ale AI demne de un film SF. Durata supraviețuirii lor depinde de cât timp „fraierii” (fonduri de investiții, bănci, alte companii, state) vor continua să le finanțeze. Când finanţarea se opreşte, bula” se va sparge și companiile de IA, OpenAI și Anthropic în frunte, dau faliment. Acestea vor fi învinșii. Câștigătorii vor fi IA-urile aparținând companiilor cu „profunzime strategică”, Microsoft, Alphabet sau Space X a lui Musk. Acestea sunt cele care vor rezista şi vor face jocurile după explozia “bulei AI”. Şi binenţeles că vor culege şi „roadele: bazele de date, software, tehnicieni, clienții perdanţilor.

Evoluție lentă către utilitatea reală

Și totuși, tehnologia AI va continua să avanseze pas cu pas, prin acumulare, la fel ca internetul, care nu a apărut peste noapte, ci s-a dezvoltat treptat. Noi credem că AI va evolua, va fi perfecționată și, la un moment dat, se va ajunge și la găsirea unui model financiar solid și realist. Și atunci va fi un instrument și mai util pentru OM. Dar, între timp, noi, Oamenii, vom trebui să învățăm să folosim AI-ul într-un mod responsabil, respectând înțelegerile legale și morale. La rândul lor, companiile AI vor trebui să găsească metodele de a întări semnificativ protecțiile interne ale programelor/aplicațiilor lor, având ca miză și ca obiectiv împiedicarea utilizării acestora în scopuri ilegale și/sau imorale. VA URMA.