MONT-DORE, NOBIL DE SANCY

Seria: Puy de Sancy – Le Grand.

În vara anului 2021, suntem în convalescență. Începând din martie 2020, guvernul francez ne-a băgat în trei rânduri în lockdown. Zice-se, ca să ne protejeze contra Covid-19 (pe dracu!). Degeaba, căci mai devreme sau mai târziu, toți ne-am infectat. În schimb, acest „tratament” a reușit să ne îmbolnăvească grav. La cap. Din fericire, „Puys”, munții vulcani din centrul Franței, au fost prezenți la datorie ca să ne vindece. În special, “Le Puy de Sancy” și splendida localitate Mont-Dore.

Să plecăm să explorăm acest minunat colț de Franța în vara anului 2021 ni s-a impus ca o necesitate, ba chiar ca o obligație. Vara trecută, străbătusem „Chaîne des Puys” - Lanțul Vulcanilor - plecând din orașul Clermont-Ferrand. Discutând cu localnicii, le-am spus cât de mult am apreciat să fim acolo și că aveam intenția de a reveni. Ei au fost încântați să ne audă, dar ne-au sfătuit să mergem să explorăm și “Puy de Sancy”, pornind din Mont-Dore. O etapă obligatorie, un ritual de trecere, care să completeze experiența întâlnirii cu celebrii „Puy de Pariou” (sus), „Puy de Dôme” (jos, stânga) și „Puy de Côme” (jos, dreapta).

Denumirile muntelui

„Puy de Sancy” nu a purtat întotdeauna acest nume, ci numai de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Anterior, vârful se numea „Mondor” sau „Moun-Dor”, cu referire la domeniul nobiliar în care se găsea. Astăzi, acest nume, transformat în „Mont-Dore”, e purtat de localitatea situată la baza muntelui. Orașul s-a dezvoltat puternic pe timpul „Belle Époque” (perioadă cuprinsă între 1871 și 1914, când Franța a cunoscut o dezvoltare atât industrială, cât mai ales culturală și artistică extrem de puternică), după cum o demonstrează arhitectura clădirilor sale.

„Mont-Dore” sau „Le Mont-Dore”

Vechiul nume „Moun-Dor” provine din “auvergnat”, dialectul local al limbii „occitane”, o limbă regională dezvoltată din latina vulgară (forma limbii latine vorbite în provinciile Imperiului Roman). Când a fost preluat în limba franceză, a devenit „Mont-Dore”. Un nume care nu îi încântă pe locuitorii orașului. Ei preferă să spună „Le Mont-Dore” (particula “Le” este utilizată pentru a spune că este „unicul”, că nu trebuie confundat cu eventuale alte localități purtând același nume sau unul asemănător). Și așa este scris, cu mândrie, pe firmele din oraș, dar mai ales pe panourile de semnalizare rutieră.

„Mont-Dore” sau „Mont d’Or”?

Singura diferență între cele două nume este de natură ortografică, deoarece se pronunță cam la fel. Expresia „Mont d’Or” – Munte de Aur – reflectă, de fapt, situația de pe teren: bogăția acestei comune, care vine de la vecinătatea cu muntele “Puy de Sancy”. Iarna, iubitorii de schi și de alte sporturi de iarnă vin în număr foarte mare, atrași de pantele bine acoperite de zăpadă și de numeroasele instalații amenajate pentru practicarea lor.

Vara, aici este Paradis pentru iubitorii de drumeții. Muntele le oferă numeroase trasee de diferite lungimi și grade de dificultate, de la cele scurte și ușoare până la cele lungi și, uneori, dificile.

Și în vara anului 2021, printre drumeții care străbăteau potecile lui „Puy de Sancy”, s-a regăsit o echipă de excepție: a noastră. Eram eu, Angelo, Irina, soția mea, și cei doi copii ai noștri, Radu, cel mare, și Vlad, cel mic. Am urcat vârfurile cele mai importante: Sancy, Roc de Cuzeau, Capucin; am parcurs creasta muntelui. Imagini splendide, ca în reviste, s-au gravat pentru totdeauna în mințile și inimile noastre (o poveste relatată în „Puy du Sancy – Vulcanul cel Mare ”).

Comori....acvatice

Deci, Puy de Sancy este o adevărată mină de aur pentru orașul Mont-Dore. Trei minunate cascade încântă ochii turiștilor și sunt pepite....acvatice! Ușor accesibile în drumeție, plecând pe jos din oraș. Un circuit în buclă pornește din parcarea cimitirului Paysager și duce la cascadele Rossignol și Queureuilh (sus). Din centrul orașului, pleacă traseul către „La Grande Cascade” (jos), o cascadă magnifică, situată la o extremitate a crestei muntelui.

O altă bijuterie din aceeași categorie “acvatică” este lacul Guéry, deși acesta se găsește la câțiva kilometri de Mont-Dore. Am mers acolo în prima zi a vacanței noastre în Sancy, pentru o drumeție de „încălzire”, înainte de a pleca pe trasee de munte. O plimbare ușoară, fără dificultăți tehnice, dar cu peisaje foarte frumoase care par să se ascundă în spatele copacilor.

Alte comori: „Băile” din Mont- Dore

Secolul al XIX-lea marchează (re)descoperirea beneficiilor localității Mont-Dore ca stațiune balneară. Acestea erau deja cunoscute încă din epoca galo-romană a Antichității; dovadă sunt vestigiile unei așezări urbane, un templu și băi termale, descoperite începând cu anul 1824. Informațiile despre această perioadă sunt rare, dar aceste origini au fost celebrate prin integrarea unor elemente specifice în arhitectura interioară a băilor termale construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Este remarcabilă diferența dintre exteriorul clădirii principale a Thermes – Băile – din Mont-Dore – frumos și elegant, dar sobru și auster – și interiorul acesteia, bogat și somptuos decorat.

Pe scurt, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orașul a cunoscut o dezvoltare exponențială a turismului balnear. O clientelă bogată a început să „vină la ape”, ceea ce a dus la apariția unor vile elegante, palate somptuoase, cazinouri, chioșcuri de muzică, piețe acoperite, gări, parcuri.

Drumeţii

“Apele” din Mont-Dore sunt foarte renumite pentru proprietățile lor curative în domeniul reumatologiei și al afecțiunilor căilor respiratorii. Iar natura a făcut o treabă excelentă: odată terminată cura termală, oamenii pot alege între mai multe plimbări și drumeții pentru a-și completa tratamentul. În special, pot admira priveliști magnifice asupra crestei Sancy și asupra orașului în timpul unei plimbări ușoare în jurul „Salon du Capucin” (sus, în dreapta).

Acolo sus se poate ajunge cu ușurință datorită ‚Funiculaire du Capucin”. Remarcabilă capodoperă industrială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, declarată monument istoric în 1984, aceasta încarnează la perfecțiune farmecul Belle Époque. Este un tren micuț, un fel de mocăniță trasă de un cablu, încă în funcțiune azi. Urcă pe versantul văii cu o viteză de un metru pe secundă, ceea ce poate părea rapid și amețitor, dar rămâne perfect sigur. Este cel mai vechi funicular electric din Franța; era, așadar, ecologic înainte ca ecologia să devină o modă în zilele noastre!

Cei mai sportivi pot opta pentru o drumeție către „La Grande Cascade”, situată ideal acolo unde se termină cresta muntelui. Punctul de plecare se află în fața clădirii Băilor termale; traseul are o lungime de puțin peste 2 kilometri și un diferențial de nivel de 300 de metri (urcare), bine semnalizat cu săgeți indicatoare. Poteca este de pământ și au fost instalate trepte de lemn pe alocuri pentru a facilita mersul și a evita riscul de alunecare atunci când solul este umed.

Odată ajunși în fața ei, este necesară o pauză mai lungă pentru a-i admira frumusețea și măreția. Înțelegem repede de ce adjectivul „mare” i se potrivește de minune: cu o înălțime de peste 30 de metri, este una dintre cele mai înalte cascade din Munții “Massif Central”.

Celor care au ajuns până aici le recomand să continue pe creasta Sancy. Mai multe trepte din lemn facilitează urcarea și deplasarea pe o potecă de pământ. Nu există aproape nicio dificultate tehnică până la baza vârfului „Roc du Cuzeau”. În schimb, răsplata este o priveliște magnifică asupra cascadei, a orașului văzut de sus și a unei stânci spectaculos sculptată de natură.

Însă noi am ajuns la „La Grande Cascade” pe traseul de creastă care pleacă de pe vârful Puy de Sancy, 1885 de metri. Mai exact, noi am plecat de la stația superioară a telecabinei, de unde am urcat scara de lemn care duce pe vârf: „numai” 864 de trepte și aproximativ 100 de metri diferență de nivel (urcare). Din fericire, frumusețea peisajului din fața ochilor ne-a făcut să uităm pe loc efortul necesar pentru a ajunge pe vârf.

A fost o drumeție lungă de 9 kilometri cu o diferență de nivel pozitivă de aproximativ 300 de metri și o diferență de nivel negativă de 1 000 de metri, poate cea mai dificilă din regiune. Punctul culminant al acesteia, după ce am trecut de Puy de Sancy, a fost, desigur, să urcăm pe vârful Roc du Cuzeau, la 1737 de metri de altitudine, și priveliștile impresionante de acolo de sus.

Drumul către Puy de Sancy

Pentru a ajunge pe vârf, există două variante de drum, ambele cu plecare din imensul parking situat la aproximativ 4 kilometri de oraș. Drumeții bine pregătiți pot porni pe jos pe un traseu care urcă uneori abrupt și are câteva pasaje puțin mai dificile. Distanța de parcurs: aproximativ 3 kilometri și 400 de metri de diferență de nivel pozitiv până ajungem la scara de lemn care duce pe vârf.

Cealaltă variantă este telecabina care transportă turiștii cu mare viteză către înălțimi. Pe parcursul călătoriei, ei pot admira minunile create de natura vulcanică a muntelui, atât de frumoase încât aproape că regreți că se ajunge prea repede la destinație. De la gara superioară a telecabinei începe scara despre care am vorbit deja anterior.

Biserica Saint-Pardoux

În centrul fiecărei localități din Franța se află o biserică, chiar o catedrală în orașele puțin mai mari. Deși țara se laudă cu laicitatea sa, trebuie să constatăm că aceste biserici din centrul orașului sunt un element esențial de patrimoniu care atrag mulțimi de turiști, atât naționali, cât și străini. Mont-Dore nu face excepție: aici se află biserica Saint-Pardoux.

Sfântul Pardoux, a cărui statuie se găsește la dreapta intrării, este un sfânt căruia credința populară îi atribuie numeroase vindecări miraculoase datorită „apelor miraculoase”. Exact ce se găsește exact aici, la Mont-Dore! Construită între 1852 și 1855, biserica este un amestec de stiluri: neogotic la exterior și neo-roman la interior. A fost extinsă în 1886 prin construcția criptei Notre-Dame-des-Malades.

Când a trebuit să ne întoarcem, eram atât triști, cât și fericiți. Triști pentru că vacanța noastră ajunsese la sfârșit. Fericiți pentru că văzusem lucruri foarte frumoase, imagini de neuitat: clădiri, cascade. Un munte vulcanic ale cărui peisaje aminteau de munții „de încrețitură”, asemenea Alpilor.

În concluzie: cel mai bun mod de a te vindeca de Covid-19, cât mai ales de „tratamentul” bazat pe un lockdown impus de guvern pe baza sfaturilor date de „experți” deosebit de incompetenți, este să pleci în vacanță, la aer liber și într-un oraș frumos.