CASCADA WENTWORTH DIN WHANGAMATĀ

Am ajuns la intrarea în Parcul Național Forestier al Peninsulei Coromandel ca la pragul unei legende. Aerul mirosea a răcoare și mușchi, iar pădurea își ținea respirația. Timpul aici curge după alte reguli: un pas în față, un foșnet de frunze, un vuiet de apă – toate par să-ți spună că intri într-o lume mai veche decât memoria oamenilor.

Căutam Cascada Wentworth, ascunsă lângă Whangamatā, despre care bătrânii Māori șoptesc că a fost cândva locul unde apa învăța să cadă, repetând la nesfârșit un gest sacru, un dans al vieții.

Respirația lui Tāne Mahuta

Poteca șerpuiește printre ferigi uriașe și copaci bătrâni, ale căror trunchiuri par sculptate de timp și ploaie. Lumina se strecoară printre coroane ca niște semne lăsate pentru cei atenți, iar foșnetul frunzelor sună ca o șoaptă ritualică. Māori spun că aici domnește Tāne Mahuta, zeul pădurilor, iar brațele lui invizibile ocrotesc drumețul.

Vuietul Apei

Râul Wentworth curge printre pietre și nisip fin, adunând apele reci și limpezi din pădure. Sunetul apei, acompaniat de ciripitul păsărilor native, creează un ritm care pare să ignore graba lumii din afara pădurii. Pe măsură ce râul se apropie de mare, curgerea lui se domolește, apa dulce se amestecă subtil cu respirația sărată a Golfului Plenty – o apă salmastră, loc de trecere între munte și mare, între viață și legendă.

Urmele aurului

Ici și colo se văd cicatricile vechilor mine dezafectate, amintiri ale unei epoci febrile, când minerii și lemnarii au cutreierat aceste păduri pentru aur și kauri. Arborii uriași, venerați de Māori ca ființe ancestrale, au fost tăiați pentru catargele corăbiilor britanice. Fiecare tunel abandonat, învăluit de mușchi și ferigi, pare o poartă spre o lume uitată, iar spiritele copacilor doborâți se spune că se retrag în ceață, vegheând asupra locului.

Muzeul viu

Astăzi, pădurea a recucerit totul. Aurul a tăcut, minele au amuțit, iar kaurii rămași stau martori solemni. Drumețul calcă peste aceste urme ca într-un muzeu viu, unde legenda și natura s-au contopit.

Chemarea apei

Vuietul apei crește pe măsură ce ne apropiem de cascadă. Este un sunet adânc, continuu, care îți intră în piept și te cheamă să mergi mai departe. Aerul devine mai rece, mai umed, și fiecare strop pare să atingă sufletul. Māori spun că apa trebuie mai întâi auzită înainte de a fi văzută, pentru că vocea ei anunță trecerea dintre lumi.

La cascadă

Platforma la câteva sute de metri oferă o perspectivă ceremonială. Cascada se arată în toată măreția ei, perfectă pentru fotografii memorabile. Cei mai curajoși coboară pe o pantă abruptă de peste 45 de grade, asemănătoare caprelor negre din Retezat – pași calculați, dar plini de curaj, pentru a atinge apa de aproape. Cascada se desfășoară în trepte, ca o scară lichidă între lumi. Bazinele naturale, limpezi și reci, sunt oglinzi în care cerul pare să coboare să se privească. Înotul aici nu este doar răcorire; este inițiere, o promisiune a apei care îți curăță gândurile, te trezește și te înalță.

Din munte în mare

Apa, aproape 11 grade Celsius, trezește simțurile. Dar, după cei 14 kilometri de pădure, corpul se pregătește pentru următorul act: vărsarea în Pacific, într-o îmbrățișare caldă de 22 de grade. Māori povestesc că spiritele apei conduc călătorul prin curenți și cascade, pregătindu-l pentru ocean, mama tuturor apelor. Și astfel, de la șoapta rece a râului Wentworth la valurile calde ale Pacificului, călătoria devine o inițiere – o poveste a apei care trece din munte în mare, din frică în libertate.

Inițierea

Sub cascadele Wentworth, simți că nu ai ajuns doar la apă, ci ai pășit într-o altă lume. Vuietul apei devine ritmul unei povești ancestrale, iar aerul umed poartă amintirea pașilor minerilor și a kaurilor străvechi. Fiecare strop atinge pielea ca o inițiere, iar valurile Pacificului, calde și primitoare, par să te renască – din frig în căldură, din liniștea pădurii în imensitatea mării, din frică în curaj.

Călătorul nu mai este doar vizitator; devine parte dintr-o poveste eternă, unde apă, pădure și spirit se contopesc. Wentworth nu este doar o cascadă: este o scară lichidă între lumi, un ritual al timpului și naturii, o legendă care pulsează în fiecare bătaie a inimii, în fiecare șoaptă a frunzelor și în fiecare val ce te primește în imensitatea Pacificului.