„Pōkarekare Ana” este considerat imnul neoficial al Noii Zeelande, o melodie care atinge cele mai profunde straturi ale sufletului, evocând emoții copleșitoare și amintiri dragi. Cu fiecare notă, cântecul reafirmă legăturile dintre neo-zeelandezi, consolidând o unitate emoțională ce transcende generațiile. Această capodoperă muzicală este mai mult decât o simplă poveste de dragoste; ea își are rădăcinile în tumultul Primului Război Mondial, devenind un imn al dorului și al devotamentului. Răsunetul său pătrunzător evocă sacrificiile soldaților Kiwi căzuți pe front, iar melodia poartă ecoul iubirii și al durerii, unite într-un tribut de neuitat adus memoriei națiunii. „Pōkarekare Ana” transcende granițele unui simplu cântec – este o oglindă a sufletului colectiv al Noii Zeelande, o mărturie a iubirii nemărginite și a rezilienței, care continuă să vibreze dincolo de timp și spațiu. La finalul articolului, vă invit să ascultați acest cântec minunat. Până atunci, haideți să descoperim împreună câteva lucruri interesante despre el.
Etimologie și Simbolism
Etimologia titlului „Pōkarekare Ana” dezvăluie subtilitatea emoțiilor și complexitatea trăirilor pe care le exprimă cântecul. În limba Māori, termenul „pōkarekare” evocă imaginea unei frământări interioare, o neliniște sufletească profundă, asemenea unei furtuni care tulbură inima. Acest cuvânt exprimă tumultul emoțional, o stare intensă și dificil de controlat. Complementar, „ana” introduce ideea de continuitate, sugerând o acțiune persistentă, o experiență care se repetă și nu se sfârșește. Împreună, titlul poate fi interpretat ca o metaforă a unei iubiri mistuitoare, exprimând sentimente precum „Dragostea ta mă tulbură fără încetare” sau „Mă frământă iubirea ta necontenită”. Aceste sensuri profunde reușesc să transmită dorul copleșitor și neliniștea provocate de iubire sau de separare, adăugând cântecului o încărcătură emoțională universală.
Formarea Identității Naționale
„Pōkarekare Ana” a luat naștere în primele decenii ale secolului XX, devenind un simbol al conștiinței naționale a Noii Zeelande. Acest cântec reușește să îmbine armonios trăsăturile culturale ale Māori și Pākehā (europeni), marcând un moment semnificativ de fuziune între tradiții indigene și influențe coloniale. Astfel, el devine nu doar o expresie artistică, ci și un catalizator pentru crearea unei comunități unite, în ciuda diversității etnice care definește această țară. Ca un fir delicat țesut în tapiseria identității naționale, „Pōkarekare Ana” a rezistat trecerii timpului într-o națiune tânără, cu o istorie de aproximativ două secole. În această perioadă relativ scurtă, Noua Zeelandă a reușit să împletească tradițiile și experiențele variate ale culturilor sale, dând naștere unui mozaic identitar unic. Deși procesul de formare identitară este încă în desfășurare, cântece precum „Pōkarekare Ana” oferă un limbaj comun, un ecou al trecutului care inspiră un drum plin de speranță spre viitor.
Geneza Cântecului
Geneza cântecului „Pōkarekare Ana” rămâne învăluită în mister, originea sa nefiind atribuită unui singur autor. Politicienii și liderii Māori Paraire Tomoana și Āpirana Ngata au contribuit la publicarea sa în 1919, dar fără a revendica vreodată compunerea melodiei. Ei au menționat că piesa „a emanat din nordul Aucklandului”, fiind rezultatul creativității colective a comunității Māori. Popularitatea cântecului a crescut exponențial datorită soldaților care se antrenau în apropierea Aucklandului înainte de a pleca pe frontul european în timpul Primului Război Mondial. "Pokarekare Ana" poate fi văzută ca un simbol al soldatului care îi scrie iubitei sau familiei, exprimându-și dorința de a se întoarce viu și de a trăi din nou momente de iubire și normalitate. Deși melodia nu a fost creată pentru a fi un imn al războiului, a căpătat acest sens emoțional în perioada conflictului. Versurile originale în limba Māori au fost păstrate aproape intacte de-a lungul timpului, modificările fiind rare și constând, de obicei, în schimbarea locurilor menționate în cântec. Această continuitate conferă melodiei un caracter atemporal, legând generațiile printr-un puternic sentiment de identitate și apartenență.
Rotorua vs Waiapu
Unele variante ale imnului „Pokarekare Ana” sunt legate de Lacul Rotorua, un loc emblematic al culturii Māori, și sunt adesea asociate cu legenda lui Hinemoa, care înoată peste lac pentru a ajunge la iubitul său interzis, Tūtānekai, pe insula Mokoia. Această poveste adaugă o dimensiune romantică și mitologică cântecului. De-a lungul timpului, cântecul a fost tradus în limba engleză, fiecare versiune reflectând interpretările și sensibilitățile culturale ale epocilor respective. Termenul „Waiapu” din limba Māori se referă la un râu sau curs de apă din Noua Zeelandă și simbolizează legătura profundă dintre oameni și natură, un concept esențial în cultura Māori, unde apa joacă un rol vital în viața spirituală și cotidiană. De asemenea, „Waiapu” poate fi asociat cu un loc de importanță culturală și istorică pentru poporul Māori.
Mesajul în Te Reo Māori
Primul vers al cântecului exprimă îngrijorare și dor, făcând referire la „waiapu” – un loc simbolic care sugerează legătura profundă cu natura și mediul înconjurător: „Pōkarekare ana, ngā wai o Waiapu. Whiti atu koe hine, marino ana e”. Această strofă evocă o stare de neliniște și dor intens, adresând un apel către persoana iubită care, deși plecată, aduce o liniște adâncă în sufletul celui rămas. În refren, durerea despărțirii se amestecă cu o dorință arzătoare de reunire, învăluită în cuvintele „E hine e, hoki mai ra” (Întoarce-te, dragă), semnificând suferința distanței fizice și emoționale: „E hine e, hoki mai ra. Ka mate ahau, I te aroha e”. Versurile următoare introduc imaginea unei scrisori și a unui inel, simboluri ale iubirii și dorului, trimise ca mesaje de dorință către persoana iubită: „Tuhituhi taku reta, tuku atu taku rīngi, Kia kite tō iwi, raru raru ana e”. Cântecul continuă cu un alt vers în care „penele” și „pepa” (hârtia) devin simboluri ale comunicării și dorinței de a exprima dragostea, chiar și în fața obstacolelor: „Whati whati taku pene, ka pau aku pepa, Ko taku aroha, mau tonu ana e”. Ultimele versuri subliniază ideea că iubirea nu se usucă niciodată, chiar și în fața trecerii timpului și a încercărilor, prin imagini ale lacrimilor care nu încetează să curgă: „E kore te aroha, e maroke i te rā, Mākūkū tonu i, aku roimata e”. Astfel, „Pōkarekare Ana” devine un cântec plin de metafore emoționale, reflectând durerea iubirii neîmpărtășite și speranța unei reîntâlniri.
Cântecul Lacrimilor
O traducere aproximativă în limba română a versurilor cântecului „Pōkarekare Ana” ar suna astfel: „Sunt agitate, apele Waiapu, Dar când le vei străbate, draga mea, Ele se vor liniști. O iubito, întoarce-te la mine, Căci mă voi stinge din iubire pentru tine. Mi-am scris scrisoarea, Și ți-am trimis inelul, Ca tu și familia ta să vedeți, Cât de tulburat sunt.Bietul meu stilou s-a frânt, Nu mai am hârtie, Dar iubirea mea pentru tine Rămâne neschimbată. Dragostea mea nu va păli niciodată, Nu se va usca sub soarele arzător,Căci va fi mereu umezită, De lacrimile mele.” Această traducere reține esența și profunditatea sentimentului de dor și iubire neîmpărtășită exprimat în cântec, cu imagini care reflectă agitația emoțională și speranța reîntâlnirii.
Transformarea Doliului în Speranță
Am auzit pentru prima dată cântecul „Pokarekare Ana” într-un moment deosebit de emoționant: la o înmormântare. Fiind familiarizat cu tradițiile românești și cu felul în care oamenii își plâng răposații – adesea cu o solemnitate copleșitoare, lacrimi și o durere exprimată fără rețineri – am fost profund surprins să văd o întreagă adunare cântând acest cântec cu o emoție rară, dar și cu zâmbete sincere. Era ca și cum muzica ar fi șters, măcar pentru câteva clipe, asprimea pierderii, înlocuind tristețea cu un sentiment subtil de pace și conexiune. Versurile melodiei și armonia blândă păreau să unească sufletele celor prezenți, amintindu-le de frumusețea vieții și de legătura eternă dintre cei vii și cei plecați. A fost o experiență ce m-a făcut să reflectez asupra puterii universale a muzicii, capabile să transforme chiar și cele mai grele momente în clipe de comuniune și speranță.
Utilizarea Cântecului de-a Lungul Timpului
„Pōkarekare Ana” este, mai mult decat orice alt cântec, emblematic pentru Noua Zeelandă, profund înrădăcinat în cultura națională, adaptat și utilizat într-o gamă largă de contexte, de la publicitate la evenimente semnificative ale țării. Melodia a devenit un simbol al identității naționale, fiind îmbrățișată de diverse grupuri și organizații din Noua Zeelandă. Un exemplu notabil este utilizarea sa în 1987, când a fost reinterpretat sub numele de „Sailing Away” pentru a susține provocarea Cupei Americii la yachting din acel an. Această versiune a fost înregistrată de un cor de personalități celebre din Noua Zeelandă, cunoscut sub numele „All of Us”. A fost, de asemenea, folosit în campanii publicitare, având o prezență semnificativă în reclamele companiei naționale aviatice Air New Zealand din anii 1990 și 2000. O înregistrare remarcabilă, realizată cu celebra soprană Kiri Te Kanawa, a fost folosită pentru a promova compania aeriană națională. În 2020, Air New Zealand a apelat din nou la această melodie iconică pentru a marca cea de-a 80-a aniversare a companiei, de data aceasta cu o interpretare a renumitei Hayley Westenra.
Cântec de Solidaritate
În aprilie 2013, „Pōkarekare Ana” a fost cântat în Parlamentul din Noua Zeelandă cu un profund sentiment de solidaritate și celebrare, după adoptarea unui proiect de lege istoric care legaliza căsătoria între persoane de același sex. Membrii Parlamentului și spectatorii prezenți au interpretat cântecul ca un omagiu adus progresului și unității naționale, subliniind rolul său ca simbol al iubirii și acceptării. Astfel, „Pōkarekare Ana” a evoluat dintr-un simplu cântec de dragoste într-o piesă centrală ce reflectă și promovează valorile, identitatea și progresul în Noua Zeelandă.
Înregistrări și Adaptări
De-a lungul decadelor, „Pōkarekare Ana” a fost interpretat și înregistrat de numeroși artiști din întreaga lume, fiecare versiune aducând o nouă interpretare a acestui cântec emblematic din Noua Zeelandă. Una dintre primele înregistrări remarcabile ale piesei a fost realizată de Rhonda Bryers și inclusă pe albumul CBS din 1981, „The Mauri Hikitia”, un proiect care a reunit diverși artiști. În 1984, renumitul pianist francez Richard Clayderman a înregistrat o versiune instrumentală a piesei, ce a fost inclusă pe albumul său Memories. Piesa a fost, de asemenea, interpretată de cântăreți de operă din Noua Zeelandă, precum Malvina Major, care au adus o notă de eleganță și rafinament versurilor profunde ale cântecului. Un alt moment semnificativ a avut loc în 2003, când interpreta neozeelandeză Hayley Westenra a inclus „Pōkarekare Ana” pe albumul său Pure. Piesa a fost ulterior interpretată de grupul britanic de muzică clasică Angelis pe albumul lor omonim. În 2011, Hollie Steel a înregistrat piesa pentru albumul Classical-Crossover Compilation, iar mai târziu a lansat-o ca single caritabil pentru a sprijini victimele cutremurului din Christchurch din acel an.
În loc de final
„Pōkarekare Ana” este o piesă cu o semnificație culturală profundă și una dintre cele mai îndrăgite balade tradiționale maori din Noua Zeelandă. Compozitorul său, activ la începutul secolului XX, a creat un cântec care povestește despre iubire, exprimând dorul și devotamentul dintre doi îndrăgostiți despărțiți de ape tulburi (pokarekare). Melodia sa simplă, dar profundă, și versurile pline de poezie au transformat-o într-un simbol al iubirii, unității și conexiunii umane. Importanța acestui cântec depășește granițele culturale, devenind un imn emblematic al identității naționale din Aotearoa. Pentru mine, ca pentru mulți alții, „Pōkarekare Ana” este mult mai mult decât o poveste de dragoste; ea reprezintă legătura strânsă dintre oameni, natură și spiritualitate. Este o piesă care inspiră unitate, alinare și speranță, fiind capabilă să aducă o notă de liniște și reflecție atât în momentele de bucurie, cât și în cele de tristețe. Faptul că reușește să atingă atât de multe inimi, indiferent de fundalul cultural, subliniază puterea universală a muzicii de a comunica emoții profunde. La final, vă prezint câteva dintre versiunile promise ale acestui minunat cântec.
Pokarekare Ana - Versuri in original - Hayley Westenra
Pokarekare Ana - Grupul Coral Britanic Angelis
Pokarekare Ana - Noua Zealanda Turism
Comments