PUY DE PARIOU: VULCANUL MAGNIFIC

2020: prefer să îmi amintesc de acest an ca fiind cel în care am descoperit minunatul „Chaine des Puys” („Lanțul Vulcanilor”) împreună cu familia mea. La 7 (șapte) ani după ce ne-am stabilit în Franța, am hotărât să vedem și noi versiunea franceză a Munților Vrancei. Bineînțeles că am început cu „vedetele”: Puy de Pariou (sus), Puy de Dôme (stânga jos) și Puy de Côme.

De fapt, anul 2020 a ȋnceput foarte prost, cu epidemia de Covid-19. În martie, guvernul a decis un lockdown care a ținut până în iunie. Sechestrați în propriile noastre case, devenite închisori mai eficiente decât cele oficiale. Împiedicați să ieșim afară nu de brățări electronice, ci de o amendă de 135 de euro - mult mai eficient! La sfârșitul lunii iunie a fost decretată o liberare, dar condiționată de portul măștii. Măsură înțeleaptă: guvernul știa că a-i împiedica pe francezi să plece în vacanța de vară ar fi însemnat sinucidere curată. Și nu doar politică: Revoluția franceză de la 1789, care a dus la căderea monarhiei, a început în luna iulie! Noi, pentru a ne bucura pe deplin de libertatea de după coșmarul lockdownului, am decis să plecăm în munți: direcția „Massif Central” (Masivul Central), regiunea Auvergne.

Locurile pe care le-am întâlnit acolo aveam să le numim „Pays des Puys” (Țara Vulcanilor).

“Puy”: vulcani şi nu numai

Termenul „Puy” are semnificația de “loc înalt”, vârful unui munte, fiind utilizat ca atare în partea de sud a Franței. Cuvântul vine din “occitan”, una dintre limbile regionale de aici; limba aceasta s-a dezvoltat din latina “vulgară” sau “populară”, aceea versiune de limbă latină vorbită în provinciile Imperiului Roman. În limba “occitan” se regăsesc și alte forme: „puech”, „pech”, „puch” etc., dar franceza de azi nu le-a reținut. Lingvistic, “puy” desemnează vârful unui munte indiferent dacă este de origine vulcanică sau nu. În practică, el a devenit extrem de cunoscut grație piscurilor din Massif Central, munți vulcanici. Celebritatea lor face ca astăzi un „Puy” să fie considerat un vulcan, un munte de origine vulcanică. Printre cei mai cunoscuți se numără Puy de Sancy, cel mai înalt „Puy”, cu cei 1885 de metri de altitudine, și Puy de Cantal, cel mai întins; acesta dă și numele departamentului (echivalentul unui județ) în care este situat.

Sus: Puy de Cantal. Jos: Puy de Sancy.

Lor li se alătură, bineînțeles, celebritățile din “Chaîne des Puys” (Lanțul Vulcanilor) de mai sus. Renumele lor ne-a atras ca un magnet în vara acelui an 2020; am decis, deci, să mergem acolo, să-i descoperim pe acești faimoși „Puys”. Tabăra ne-am instalat-o la poalele „Lanțului”, mai precis în orașul Clermont-Ferrand.

Clermond-Ferrand

Capitală istorică a regiunii Auvergne și a departamentului Puy-de-Dôme, el este un oraș foarte frumos, cu originea în epoca galilor, când purta numele de Nemossos. După ce romanii au cucerit Galia, aici a existat orașul galo-roman Augustonemetum. De-a lungul timpului, Clermont-Ferrand a fost și reședință episcopală, importanța sa fiind marcată prin Catedrala Notre-Dame-de-l’Assomption, veritabilă operă de artă, construită din rocă vulcanică neagră, sora mai mare a Bisericii Negre din Brașov. O impresionantă construcție specifică artei religioase a Evului Mediu, o legătură între Antichitatea reprezentată de statuia lui Vercingetorix (regele galilor a cărui înfrângere de către Cezar a marcat cucerirea Galiei de către romani) și modernitatea dată de Michelin, compania mondială care își are sediul aici.

Pe 22 august, ne-am plimbat prin oraș, l-am descoprit și l-am admirat. Într-un fel, a fost cadoul pe care eu și copiii l-am făcut Irinei, soția mea și mămica lor. A fost o zi în care am plecat din munți pentru a reveni la oraș; nu neapărat la modernitate, ci mai mult la istorie și artă. O pauză de munte, urmând întâlnirii cu Puy de Pariou din ziua precedentă.

Vlad și Puy de Pairou.

Puy de Pariou

Are o altitudine de 1 209 metri, cu aproximativ 250 de metri mai înalt decât câmpia din jur. Este un vulcan considerat încă activ de către geologi, deoarece ultima erupție datează de mai puțin de 10 000 de ani. Mai precis, ea s-a întâmplat cu 8.600 de ani mai înainte (cu o marjă de eroare de aproximativ 300 de ani); raportat la vârstele geologice, măsurate în milioane de ani, acest interval de timp nu înseamnă aproape nimic. Acest vulcan a cunoscut trei erupții de-a lungul existenței sale. Cea mai importantă a provocat o curgere a lavei care a ajuns aproape să depășească amplasamentul actual al orașului Clermont-Ferrand; asta înseamnă că lava a curs pe o distanță de aproximativ 10 kilometri. O consecință neașteptată, dar foarte fericită pentru ochii turiștilor: aceste erupții au lăsat în urmă nu unul, ci două cratere; ce-i drept, cele două nu sunt clar separate, ci mai degrabă înbinate unul în cealalt.

Radu și craterele Puy de Pariou.

Stând pe marginea vulcanului și privind în jos cu atenție, putem distinge contururile celor două cratere. Sau, cel puțin, ne putem imagina că le vedem!

Le Pariou

Numele său oficial este Puy de Pariou. Dar, odată ce l-ai vizitat, eşti de acord cu opinia generală că trebuie redenumit „Le Pariou”, că nu este un „puy” oarecare, ci este „Unicul”, o entitate aparte. De sus, de pe margine, priveliștea asupra craterelor este senzațională, iar fundul vulcanului îi atrage pe oameni ca un magnet; era aproape imposibil să-i reziști. Mulți coborau pentru a observa mai de aproape de unde ieșea cândva lava vulcanului. Acolo jos, diverse aranjamente de pietricele sunt realizate, o declarație de dragoste adresată lui. Vlad, care avea 13 ani pe atunci, nu a rezistat, desigur, tentației și a coborât. Fratele său mai mare l-a urmat, sub pretextul că veghează la siguranța fratelui său mai mic! Noi, soția mea și eu, ca adulți responsabili, am rămas sus, privindu-i cu dragoste cum se extaziau în fața craterului.

Interzis astăzi

Începând din 2021, nu mai este posibil să cobori în fundul craterului, accesul fiind acum interzis. Poteca care ducea acolo, cea pe care Vlad și Radu au urmat-o pentru a explora craterele, a fost eliminată în primăvara anului 2022. A fost o măsură necesară, luată pentru a proteja solul de eroziunea provocată de pașii miilor de drumeți. Vulcanic fiind, moștenire a lavei care a curs pe acolo cu mii de ani în urmă, el este fragil. Trecerea atâtor oameni pe acolo îl fărâmița un pic mai mult cu fiecare zi, iar în timp, locul ar fi distrus. O măsură luată pentru a conserva acest loc magnific și vegetația din jur, pentru a-l păstra accesibil și vizibil generațiilor viitoare de drumeți.

În același timp, au fost realizate amenajări pentru a canaliza fluxul de drumeți pe poteci consolidate, în special spre scara de pe versantul estic. Cea în fața căreia a trebuit să ne oprim prima dată când am încercat să ajungem la Pariou. Cea pe care am denumit-o: Scara Infinitului.

'Scara Infinitului' sau tentativa eşuată de a ajunge pe Puy de Pariou

Prima dată, am încercat să ajungem la Puy de Pariou urmând poteca care venea de la Puy de Dôme. După hartă, totul părea simplu: plecam din parcarea de la Col de Ceyssat și urmam „Sentier des Muletiers” (Cărarea conducătorilor de catâri) care se suprapune mai mult sau mai puțin cu traseul trenului „Panoramique des Domes”. Un traseu de aproximativ 4 kilometri cu o diferență de altitudine de 365 de metri; o urcare ușoară, parțial prin pădure, presărată cu vederi frumoase asupra împrejurimilor și asupra orașului Clermont-Ferrand. Ajunși lângă Puy de Dôme, de aici aveam o coborâre ușoară care să ne ducă la Puy de Pariou, situat la puțin peste 2 kilometri.

Doar că, pe teren, am constatat că era ceva mai… complicat: după ce am trecut pe lângă Puy de Dôme, am început să coborâm pe o scară lungă. Peste 300 de trepte care duceau în jos „puțin cam mult”, după părerea lui Vlad și a lui Radu. Dar noi, soția mea și cu mine, le-am răspuns că era doar o impresie greșită. Se părea că aveam dreptate, pentru că a urmat o potecă pe pământ, un teren puțin cam prăfuit; o urcare ușoară, aproape insesizabilă. La capătul acestei poteci, vom ajunge în sfârșit pe vârf. Când colo, stupoare: am descoperit că trebuie să mai urcăm o scară. Scara de pe versantul estic al Pariou, care, cu cele 555 de trepte ale sale, părea că se întinde la infinit. De aia am și numit-o „Scara Infinitului”.

Sus: scara care coboară de Puy de Dôme. Jos: Scara Infinitului.

Ne-am oprit în fața sa, am privit-o îndelung și am renunțat să mai continuăm; cucerirea Puy de Pariou urma să fie pentru altădată.

Ȋn sfârşit pe Puy de Pariou

De data aceasta, am ales să pornim din parcarea de la Goules. Un traseu în buclă, ușor de parcurs, prin pădure în cea mai mare parte a lui.

Este bine marcat și include mai multe panouri informative. În 2020, poteca era în principal de pământ; lucrările de amenajare realizate în 2022 au permis crearea unor pasaje în piatră pentru a proteja solul și a facilita și mai mult mersul. Am parcurs distanța de aproximativ 3 kilometri în aproximativ o oră, aproape fără să ne dăm seama de trecerea timpului. Coroanele copacilor se îmbinau uneori și lăsau să treacă numai câteva raze de soare; alteori, erau mai puțin dense, iar lumina soarelui pătrundea mai ușor. O mică porțiune de urcuș abrupt la final și apoi ajungem sus, pe marginea vulcanului.

Am rămas acolo sus, pe buza vulcanului, o bună bucată de timp. Vlad și Radu au avut suficient timp să meargă până în partea de jos a craterului și să se plimbe pe acolo; noi am admirat îndelung atât vulcanul cât și împrejurimile sale.

La întoarcere, am mai privit o dată „Scara Infinitului”; ideea de a o parcurge în întregime era bine înrădăcinată în mințile noastre, dar am lăsat-o pentru altă dată. Mai precis, pentru ultima noastră zi de vacanță, când urma să facem drumeția spre Puy de Côme (o poveste relatată în „Puys de Côme – Vulcanul dificil”).

Sus: Puy de Côme.

Final

Câteva zile mai târziu, vacanța noastră s-a încheiat și a trebuit să ne întoarcem acasă. În octombrie, o veste proastă: un nou lockdown; redus ca durată: veneau Crăciunul şi celelalte sărbători de iarnă! De data aceasta, noi l-am îndurat mult mai bine decât prima dată. Mulțumim din suflet, Puy de Pariou, ție și colegilor tăi din „Chaîne des Puys”.

Puy de Pariou. În depărtare, Puy de Dôme.