Rar mi-a fost dat să călătoresc într-o zonă mai spectaculoasă și mai activă decât în aceast rift, o adevărată vale vulcanică în fierbere. Am avut mult experiențe minunate de călătorie prin multe locuri ale planetei, însă Waimangu Valley îmi inspiră și acum, când scriu, emoții incredibile, legate de începuturile lumii. Un loc fascinant, care este considerat locul de naștere al turismului în Aotearoa, Noua Zeelandă.
Începem explorarea văii
Explorarea începe cu un drum forestier ce coboară sinuos, ca meandrele unui râu întortocheat, spre valea cu lacuri ce fierb. Traseele superbe și oportunitățile de drumeții se împletesc printr-un sistem vulcanic natural, iar punctul terminus al călătoriei duce la locul de odihnă al Terasei Albe și Terasei Roz (considerate cea de-a opta minune a lumii), sub apele întunecate ale lacului Rotomahana. Ici și colo se zăresc dâre de aburi, dar și vegetație bogată, cu ferigi splendide învârtindu-și mugurii în aerul saturat cu sulf.
Riftul Vulcanic "Apa Neagră"
Valea Riftului Vulcanic Waimangu este sistemul hidrotermal creat la 10 iunie 1886 de erupția vulcanică violentă a Muntelui Tarawera. Valea cuprinde Lacul Rotomahana, locul în care au înflorit și decăzut faimoasele terase etajate, precum și locația gheizerului Waimangu, care a fost activ între 1900 și 1904. Acesta este încă în topul mondial, fiind înregistrat drept cel mai mare gheizer din lume. Zona conține drept atracții majore Lacul Tigaii (Frying Pan Lake) și Craterul Infernului (Inferno Crater), cu apele lor albastre, verzi sau galbene, aburinde și pale.
Pe marginea Lacului Tigăii, cel mai mare izvor cald din lume.
Despre erupție
Waimangu este un cuvânt în limba Te Reo Māori care înseamnă 'apă neagră'. Conform legendei, acest nume vine de la apa care a fost aruncată de gheizerul Waimangu, care era neagră de noroi și stânci. Waimangu este singurul sistem geotermal din lume creat în istoria recentă, a ultimilor 5000 de ani. Pe măsură ce Muntele Tarawera a erupt în 1886, distrugând Valea Waimangu și explodând Lacul Rotomahana la douăzeci de ori dimensiunea sa inițială, terasele roz și albe au fost distruse sau îngropate sub fundul lacului. Toată vegetația din Valea Vulcanică Waimangu a fost distrusă, iar satul Te Wairoa a fost îngropat de pietre, cenușă și noroi aruncate în urma erupției.
Noi cercetări
Când erupția muntelui vulcanic Tarawera de la Waimangu și Rotomahana s-a încheiat la ora 05:30 pe 10 iunie 1886, peisajul a fost modificat semnificativ și toată istoria locului a fost rescrisă. Astfel, Waimangu a devenit singurul sistem geotermal din Noua Zeelandă care nu a fost alterat de activitatea omului. Lacul este subiectul multor cercetări, deoarece oamenii de știință și geologii caută să descopere locația și starea teraselor ascunse. Descoperirile recente au cartografiat poziția teraselor în 2011, iar apoi bucăți intacte din terase au fost găsite cu un submarin în 2012. Descoperirile de la începutul anului 2018 au speculat că terasele nu sunt (așa cum se credea anterior) îngropate în adâncurile lacului Rotomahana, care este acum de douăzeci de ori mai mare. GNS Science a verificat de atunci această teorie și a concluzionat că terasele sunt inundate de apele întunecate ale lacului.
Importanța națională și mondială a sistemului geotermal Waimangu
Acviferul geotermal Waimangu are o dimensiune de aproximativ 60 de kilometri pătrați și merge până la o adâncime de aproximativ 2 până la 3 kilometri în scoarța terestră. Singurul loc în care izvoarele termale, din acvifer, ies la suprafață se află în Valea Riftului Vulcanic Waimangu, care este o mică vale în colțul de sud-vest al acviferului. Câteva dintre caracteristicile de suprafață de la Waimangu sunt semnificative pentru planetă. Craterul Infernului este cel mai mare lac-gheizer din lume. Lacul Tigăii este cel mai mare izvor cu apă caldă din lume. Terasele cu silica includ Terasa Warbrick, care este unică deoarece crește într-o formă de unghi drept. Numeroasele gheizere mici și izvoare termale fac și ele parte din acest complex ecosistem vulcanic. Există o relație unică și inexplicabilă între gheizerul craterului Inferno și lacul Frying Pan, relație ce va fi explicată aici. Sistemul geotermal de dinainte de erupția din 1886 există încă pe Lacul Rotomahana, alături de sistemul geotermal complet nou de după erupția din 1886. Lacul se află într-unul dintre cele mai active cratere vulcanice din Noua Zeelandă și este cel mai nou și cel mai mare lac natural din țară.
Energia din adâncuri
Caracteristicile geotermale de la Waimangu sunt cu adevărat interesante. Există o cantitate imensă de energie vulcanică care alimentează sistemul geotermal. Această energie provine dintr-o cameră magmatică mare, care se află la aproximativ doi kilometri sub vale. Magma supraîncălzește acviferul geotermal. Fluidul din acvifer își găsește drumul la suprafață de-a lungul unor diguri si fisuri formate în timpul erupției din 1886.
Craterul Infernului, cel mai mare lac-gheizer din lume
Mă bucur de priveliștile misteriosului Crater al Infernului, ale cărui ape se ridică și se coboară pe măsură ce se încălzește și se răcește. Traseul merge la câțiva metri de apele clocotinde, acolo unde se pot admira terasele delicate de sinterizare care cresc din minerale și se solidifică din apa fierbinte. Craterul Infernului este cel mai mare lac gheizer din lume. Temperatura sa oscilează între 35 și 80 de grade Celsius. Gheizerul propriu-zis nu este vizibil, deoarece activitatea sa are loc sub apă, pe fundul lacului; cu toate acestea, fumarolele se pot vedea pe malul lacului și pe peretele de stâncă din spatele acestuia. Când lacul este la capacitate maximă, acesta ajunge la 30 de metri adâncime și o temperatură de aproximativ 80 de grade. După revărsare, adâncimea lacului se modifică la 18 metri și 35 de grade Celsius. Acest ciclu incredibil se repetă la 38 de zile!
Lacul Tigăii, cel mai mare izvor cald din lume
Așadar, Valea Riftului Vulcanic Waimangu găzduiește cel mai mare izvor cu apă caldă din lume, cu un nume extrem de pitoresc: Lacul Tigăii (Frying Pan Lake). Este un lac nu foarte adânc, de 6 metri, cu o suprafață de 3,8 hectare. Temperatura apei lacului este de 55 de grade Celsius. Râul ce se revarsă în lac are un nivel de aciditate redus dar apa venită din adâncuri are o aciditate ridicată. De aceea algele își schimbă culoarea într-un mod care poate părea haotic, fluctuând când spre albastru, când spre verde, când spre galben, în funcție de nivelul acestei acidități.
Simbioza
Sistemul de comunicare cu Craterul Infernului este unul complicat: când temperatura crește în Lacul Tigaie, aceasta descrește în Craterul Infernului și viceversa. Același lucru se întamplă și cu nivelul apei, de aceea, simbioza dintre aceste două lacuri ce formează sistemul hidrologic este unică în lume!
Plante și animale rare
Algele colorate strălucitor acoperă stâncile fierbinți. Izvoarele mici și gheizerele se joacă unele cu altele. Mergând, va pierdeți printre plantele rare și neobișnuite care cresc pe pământurile fierbinți din Waimangu, printre pădurile native care se regenerează. În această vale,vă garantez că veți experimenta cratere vulcanice spectaculoase, izvoare enorme de apă caldă, caracteristici geotermale inedite, vegetație rară și endemică (specifică numai acestor locuri) și o gamă largă de păsări ca porumbelul uriaș kereru, agitatele tui, exuberantele fantail, delicatele pukeko, bufnițele ruru sau papagalii zgomotoși.
În inima Pământului
Aici puteți simți cum bate inima pământului, dedesubtul celei mai tinere văi geotermale din lume. Aici puteți experimenta cum a început lumea! Erupția vulcanică a Muntelui Tarawera, care și-a pierdut vârful în lacul Rotomahana în 1886, a generat scufundarea faimoaselor terase, care au fost multă vreme considerate cele mai mari zăcăminte de silica de pe Terra. Terasele roz și albe s-au format pe parcursul a sute de ani și grație apelor geotermale bogate din gheizerele fierbinți, care curg spre Lacul Rotomahana. Pe măsură ce apa se răcește, siliciul se cristalizează și formează terase și bazine. Se formează trepte în straturi, iar pe măsură ce apa geotermală scade peste trepte, se formează bazine. Culoarea roz a terasei roz s-a datorat sulfurilor din apă, asemănătoare cu cele care au creat piscina cu șampanie la Wai-o-Tapu.
Turismul la terase
Terasele roz și albe au fost prima atracție turistică din Noua Zeelandă. Oamenii călătoreau din toate colțurile lumii pentru a vedea terasele și a face baie în bazinele pe care activitatea vulcanică le-a creat. Vizitarea teraselor nu era o sarcină ușoară și implica un vapor cu aburi până la Tauranaga din Auckland și apoi cu căruțele prin Rotorua, până la Lacul Tarawera. De acolo se lua o barcă peste Lacul Tarawera, o plimbare peste pasul Istmului până la Lacul Rotomahana și apoi o călătorie cu canoea până la terase. Acesta a fost începutul turismului european în Noua Zeelandă, când trecerea peste ocean dura câteva luni cu vaporul. La Te Wairoa a fost chiar creată o așezare cu cazare pentru acești vizitatori și a fost dezvoltată o industrie de turism cultural de către populația locală Māori. Aceștia au dezvoltat o adevărată școală, devenind primii ghizi turistici din Noua Zeelandă.
Timp de decenii, atracțiile precum gheizerul Wairoa de la Rotorua au asigurat că regiunea geotermală din centrul Insulei de Nord era principala atracție turistică a țării. În acest moment, în 1912, zona era prezentată drept 'Geyserland' (stânga). 'Noul ghid al lacurilor și izvoarelor termale: o lună în apă caldă' (centru) a fost publicată în 1882 de Thorpe Talbot. Acest prim ghid turistic pentru călătorii în Noua Zeelandă s-a concentrat pe lacurile și zonele geotermale din centrul Insulei de Nord. Au urmat în curând mai multe ghiduri. Această broșură din 1890 (dreapta), intitulată 'The New Zealand Grand Tour', promova călătoria cu o combinație de vapor cu aburi, tren, căruță, cal și picior. În acest moment, în fiecare an soseau cel mult câteva mii de turiști internaționali.
O fotografie document
Înainte de a fi distruse si scufundate de erupția Muntelui Tarawera în 1886, terasele roz și albe de la Rotomahana au fost o atracție turistică spectaculoasă. Terasele aveau bazine naturale de silica în care oamenii se puteau scalda. În anii 1880, vizitarea teraselor reprezenta punctul culminant al unei călătorii la Antipozi, indiferent dacă vorbim despre Australia sau Noua Zeelandă. Aceasta este una dintre puținele fotografii de la Terasa Albă.
Croazieră deasupra teraselor scufundate
Continuăm explorarea acestui mediu natural uimitor, care a fost nealterat de om de la crearea sa, în 1886. Cel mai tânăr dintre lacurile mari, formate natural din Noua Zeelandă, Rotomahana, este una dintre atracțiile cele mai importante ale acestei regiuni. În timpul secolului al XIX-lea, vizitatorii au călătorit în Rotomahana atrași de legendarele terase. Astăzi, puteți alege să faceți o croazieră cu barca Ariki Moana, pe deasupra acestor minuni înecate, imaginându-vă trecutul turbulent și viitorul enigmatic al acestor locuri, care parcă sunt atinse de Divinitate.
Lacul Rotomahana
Rotomahana este unul dintre cele mai adânci lacuri din Insula de Nord a Noii Zeelande. Este protejat pentru valoarea sa inestimabilă și pentru că zona este un imens refugiu pentru animalele sălbatice și păsările rare ale Noii Zeelande. Un argument în sensul unicității lacului este faptul că, pe fundul său există peste 200 de izvoare termale active.
Lebedele negre
Lacul Rotomahana are 890 de hectare și este situat la sud-vest de vulcanul adormit Muntele Tarawera. Geografia sa a fost modificată substanțial de erupția majoră din 1886 a Muntelui Tarawera. Împreună cu muntele, lacul se află în Căldarea Ōkataina. Este cel mai recent lac natural format din Nouă Zeelandă și cel mai adânc din districtul Rotorua, cu 118 metri. Lacul este un refugiu pentru animale sălbatice, iar vânătoarea și pescuitul sunt complet interzise. O populație sănătoasă de lebede negre locuiește pe lac și sunt în curs de desfășurare eforturi pentru a se asigura că Insula Pātītī, cea mai mare insulă a lacului, este menținută fără dăunători, ca posumii sau alte rozătoare. Cercetările recente confirmă că Insula Pātītī este singura supraviețuitoare dinaintea erupției de pe vechiul lac, fiind cunoscută anterior ca Dealul Rangipakaru. Nu există acces public la lac, cu excepția traseului turistic.
Croaziera
Croaziera durează 45 de minute. Transportul este asigurat de la intrarea pe debarcaderul cu barcă și retur după plimbare. Rezervările prealabile pentru această opțiune pot fi necesare în sezonul de vârf între noiembrie și martie în fiecare an. Costul (în iulie 2024) este de 51 de dolari neo-zeelandezi.
Aceasta este minunata vale vulcanică ce se află într-o zonă superbă a Noii Zeelande. Acestea sunt minunățiile pe care le puteți vedea dacă alegeți să călătoriți în această parte de lume, sau dacă trăiți în Aotearoa. Frumusețea este la câțiva pași de noi!
Comments