top of page

GEORGESCU: GURUL NONSENSULUI

angelogeorge988

Actualizată în: acum 5 zile

Un nume solemn, de manual de istorie prăfuit, dar care se comportă mai degrabă ca un roman prost de conspirații, genul de carte pe care o citești din greșeală și o arunci departe, sperând să uiți. Un personaj care pare că s-a auto-ales să fie Mesia neînțeles al neamului, deși nimeni nu știe cine i-a trimis chemarea – poate un spam cosmic sau vreun algoritm eșuat de propagandă. Histrionic până-n măduva discursului, Georgescul are talentul rar de a transforma banalitatea în spectacol ieftin, oferindu-și cuvintele cu emfază de parcă fiecare propoziție ar fi un cadou divin. Din păcate, când desfaci pachetul, descoperi doar aer cald și ambalaje reciclate, ca un cadou de Crăciun uitat pe raft.

Își dorește să fie cameleonic, dar mai degrabă e un cameleon care și-a pierdut instinctele, blocat într-o nuanță gălbuie de vanitate prost lustruită. Privirea lui, de șarpe de menajerie, te fixează intens, ca și cum ar încerca să-ți descifreze sufletul – spoiler: nu-l interesează. Însă gestica lui, atent studiată în fața oglinzii, sugerează că el, și numai el, deține cheia înțelegerii universului. În realitate, universul lui nu trece dincolo de reflexia auto-admirativă pe care o contemplă zilnic, repetându-și cu mândrie rolurile mesianice.


Discursul Georgescului

O combinație între o predică apocaliptică la o biserică improvizată și un infomercial de la miezul nopții. Îți promite un „popor” măreț, o renaștere națională, dar șoptește pe la colțuri că doar el are cheia – o cheie care arată mai degrabă ca un breloc ieftin furat de la un set de jucărie. Știe să-și moduleze tonul cu precizia unui vânzător ambulant de parfumuri contrafăcute, balansând abil între liniștitor și amenințător, de parcă îți oferă salvarea împachetată într-un nor de minciuni ieftine.


Listele Georgescului

Nu sunt liste de cumpărături sau de priorități, ci inventare obsesive de oameni care „vor fi certați cu poporul”. Jurnaliști, politicieni, adversari – toți sunt incluși în catalogul lui imaginar de „dușmani ai națiunii”. Le rostește numele cu solemnitatea unui preot care citește epitafuri, dar în realitate e doar un contabil al resentimentelor, incapabil să vadă dincolo de frustrările personale. Își ascunde disprețul față de democrație sub un strat gros de clișee patriotice, vorbind despre „valori eterne” cu aerul unui vânzător de amintiri fabricate.


Georgescul și proiectele

Când vine vorba de mărețele sale proiecte, răspunde cu seninătatea comică a unui copil prins cu temele nefăcute: "Dumnezeu le va face". Poate că Dumnezeu ar avea răbdare, dar pare improbabil ca planurile megalomanice ale unui profet de carton să fie pe lista Lui de priorități. În spatele cuvintelor mari și al gesturilor teatrale se află doar un ego supradimensionat, convins că lumea nu are nevoie de democrație, ci de el – într-o glorificare perpetuă.


Absurdul ca artă

Omul care transformă absurdul în artă și prostia în spectacol. Declarație după declarație, reușește să ridice ștacheta inepțiilor, fiecare mai „performantă” decât cealaltă. Nu există subiect pe care să nu-l fi atins cu geniul său inegalabil: apa noastră „milenară” – pe care, probabil, dacii o beau cu paiul direct din Dunăre –, dacii care se plimbau prin Danemarca ca la ei acasă, canalul Dunăre-Marea Caspică (de ce nu și până la Marte?), energiile divine care ne guvernează viețile, iar recent chiar cezarienele au intrat pe radarul său mesianic. Probabil că nici bebelușii nu scapă de conspiratorii din umbră, capabili să distrugă civilizația românească.


Dar să revenim la apa aia milenară!

Oare chiar este H₂O, cum ne-au „dresat” profesorii? Sau, așa cum insinuează Georgescul, este, de fapt, o conspirație globalistă orchestrată de „moșulică” Soros? Serios, de ce să nu bem ceva mai „pur”, cum ar fi lacrimile dacilor sau roua direct de pe columna lui Traian? Și asta e doar începutul. Ai grijă la sucul din frigider, căci, conform lui, conține nanocipuri care îți intră în corp ca într-un laptop neatent. Asta mi-a amintit de individul care susținea că emailurile vin doar noaptea, deci laptopul trebuie lăsat deschis, altfel cum să intre? Asta nu mai e noaptea minții, e eclipsele totale ale rațiunii. Cu dezacoarde, asumate, că e necesare...


Și Luna?

Ah, Luna încă ne așteaptă vizita. Între timp, piramidele zac nefolosite, săracele, așteptând să fie întrebuințate pentru „adevăratul” lor scop, pe care numai Georgescu îl știe, dar îl ține secret ca pe o mare revelație. Și cireșele de pe acest tort toxic? Covid nu există – o afirmație demnă de un doctorat onorific în negarea realității. Iar singura știință adevărată este Iisus Hristos, dar în varianta sectanto-legionară. Probabil că și el a fost protoroman, pentru că, să nu uităm, româna a fost mama limbii latine, și nu invers. Logic, nu?


Ai dracu' globaliști

Cât despre globaliști, nici măcar nu sunt o specie umană. Sunt ceva, un fel de reptilieni mai rău de atât. Georgescu nu doar că i-a identificat, dar, probabil, are și o listă cu nume, adrese și... coduri ADN.


Gurul nonsensului

În concluzie, înainte ca mintea să vă moară complet încercând să înțelegeți portretul acestui „guru” al nonsensului, luați aminte la înțelepciunea supremă a sa: „Trebuie să moară mintea ca să ai libertate.” Cu alte cuvinte, să intri într-o stare de „non-minte”. Cum? Simplu, ascultându-l pe el. Și, dacă simțiți că a venit momentul pentru o schimbare radicală, poate ar trebui să-l votăm. Când altădată aveți ocazia să puneți ștampila pe un asemenea geniu al absurdului?


Ecoul vag

Călin Georgescu este, în esență, apărut din neant, promițând ape limpezi și salvare, dar oferind doar nisipuri mișcătoare și miraje deșarte. Și, când va dispărea – pentru că așa dispar toate iluziile ieftine – nu va lăsa în urmă decât un ecou vag și câteva fraze pompieristice, pe care nimeni nu le va mai lua în serios. Așa cum spune dictonul balcanic: „De haram a fost, de haram s-a dus.”

117 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page