SFÂNTUL TIKTOK ȘI LITURGHIA PROSTIEI ÎN DIRECT

În Noua Zeelandă, statul își mai permite încă rarul lux al decenței. O nouă lege — rațională, tăioasă și uimitor de funcțională — va interzice platformele toxice precum TikTok pentru copiii sub 16 ani. Legea vizează și alte otrăvuri digitale: Facebook, Instagram, X (fostul Twitter, acum o epavă bântuită de glume prăbușite) și tot restul cofetăriei mentale care hrănește copiii cu junk algoritmic din clipa în care pot ține un ecran în mână. Părinții și profesorii privesc cu atenție — nu pentru că tânjesc după epoca dischetelor și a televizoarelor cu purici, ci pentru că, în sfârșit, cineva, undeva, a avut curajul să tragă frâna de mână. Înainte ca dansurile coregrafiate, prostiile generate de IA și conspirațiile reptiliene să fie adăugate oficial în orar, între algebră și Jump Jam. Între timp, în mare parte din lume, scroll-ul continuă. La ce bun cărțile sau conversațiile reale, când te poți filma reacționând la cineva care reacționează la un video cu un sandviș? De ce să mai înveți raționamentul, când aprecierile, urmăririle și clic-urile de furie sunt noua programă? Nu mai e educație — e divertisment în travesti, cu un citat motivațional lipit peste un selfie.

La ritmul ăsta, n-avem nevoie nici de Orwell, nici de Huxley — i-am întrecut cu Wi-Fi și filtre.

Între timp, în orice altă țară în afară de China (creatoarea TikTok-ului, unde acesta este interzis!), rețelele sociale nu doar că sunt tolerate — sunt venerate. Sunt altarul național unde liturghia zilnică a prostiei transmise live se oficiază cu zel sfânt. TikTok e scriptura sacră, Facebook e amvonul de partid, iar X (fostul Twitter) e locul unde elitele politice coboară din turnurile lor de fildeș ca să se certe cu troli inter dimensionali despre geopolitică, emoji-uri și NATO. Aceste platforme nu sunt reglementate — sunt sfințite. Au devenit unelte divine de guvernare. Căci, la urma urmei, ce mod mai bun de a transmite un „mesaj politic serios” electoratului decât printr-un filtru cu urechi de pisică, subtitrări țipătoare și un remix de manele pe fundal? Educația digitală a dispărut — în locul ei, marele botez al idioțeniei algoritmice, oferit cu brațele deschise de la grădiniță până la pensionare. Politicienii, ocupați pe bună dreptate cu dosarele penale și doctoratele copiate, au externalizat cu bucurie educația morală și civică către un amestec de conspiraționiști marginali și influenceri în bikini recitând poezii peste beat-uri trap. Și sistemul funcționează! Alegerile nu se mai pierd din lipsă de programe, ci pentru că un TikTok a devenit viral afirmând că votul a fost fraudat de tehnicieni NASA operând dintr-o bază secretă de pe Lună. Sau, poate, de Hitler, zărit recent bucurându-se de pensie anticipată pe o plajă din Argentina lui Milei. Într-o lume rațională, rețelele sociale ar fi instrumente — mijloace de comunicare, informare, poate chiar de conexiune. Dar în cele mai multe țări, ele sunt acum guvernul. Ministerul Adevărului, Catedra de Etică și Oficiul Bunului Simț — toate comprimate într-un singur dreptunghi strălucitor și adictiv. Și, să fim corecți, acel ecran chiar reflectă psihicul național: luminos, superficial, supra stimulat și cu volumul dat la maximum, pe „urlet”.

Chiar vrei să-ți salvezi țara? Copiii? Sănătatea mintală colectivă? Începe prin a smulge telefonul din mâna copilului de 8 ani care face live pe TikTok cu sandvișul lui cu parizer, ca și cum ar fi a 'Doua Venire'. Dar, desigur, cine mai are timp de asemenea intervenții, când un influencer zâmbitor îți explică calm că gândirea critică e „low vibe” și că ar trebui să manifestezi în loc să chestionezi? În multe țări, rețelele sociale nu doar că nu sunt interzise — sunt ocrotite cu drag sub nobilele steaguri ale „libertății de exprimare”, „democrației digitale” și alte sloganuri care sună curajos până când îți dai seama că sunt, de fapt, coduri pentru „ne-am dat bătuți”. Între timp, copiii sunt reprogramați în liniște de algoritmi: să arate la fel, să vorbească la fel, să danseze la fel și să simtă rușine dacă nu se conformează. Să confunde validarea cu valoarea. Să-și riște viața pentru câteva secunde de celebritate virală. Să înghită orice provocare le servește feed-ul — fie că e vorba de băut detergent sau de a dispărea 48 de ore doar ca să „devină trend”. Dar hai să nu fim melodramatici. Până la urmă, nu e ăsta copilul modern? De ce ai avea nevoie de joacă reală, curiozitate sau descoperire stângace de sine, când poți aplica un filtru și transmite live criza ta de identitate?